Prin teoria DUALISMUL-ui EXTINS, universul se dilată prin multiplicare și se
contractă prin succesiune. Universul este definit de relația dualismului extins
prin relația de insimetrie asimetrică
dintre dilatației și contracției.
de arh. Olas Doru
Pornind de la ipoteza prin care universul
nostru este rezultatul dezechilibrului produs în simetria iniţială,
consider dezechilibrul a fi definit prin dualismul dintre
simetrie şi asimetrie. Dualismul dintre simetrie şi asimetrie este definit
prin insepararea dintre “interior” - “exterior” şi “exterior”- “interior” (fig.
1).
Relaţia de insimetrie
Relaţia de dualism dintre interior (+) şi
exterior (-) este definită prin relaţia „mănuşa în oglindă sau mănuşa
întoarsă pe dos”.
O „mănuşă în oglindă” este definită printr-o
„mănuşă întoarsă pe dos”. Relaţia “mănuşa în oglindă” este definită prin relaţia
dintre mănuşa stângă “reală” şi mănuşa dreaptă “din
oglindă”, în care mănuşa stângă “reală” este definită interior
(+), iar mănuşa dreaptă “în oglindă” este definită exterior
(-).
În fizica cuantică, dualismul este definit
prin comportamentul unitar dintre „corpuscul” sau „poziţie” şi „undă
sau viteză”, în care „poziţia” o definim prin
mănuşa dreaptă “reală” (+) interior, iar „viteza” o
definim prin mănuşa stângă “în oglindă” (-) exterior.
În cazul în care o orientare este descoperită
„reală” (+) atunci cealaltă orientare va fi instantaneu inversată
”în oglindă” (-). Dacă o mănuşă dreaptă “reală”(+) este definită
prin spaţiul din interiorul mănuşii (+) şi prin spaţiul din exteriorul mănuşii
(-), atunci când o „întoarcem pe dos sau în oglindă” spaţiul interior al
mănuşii ”reale” (+), va deveni spaţiu exterior (-) al mănuşii “întoarse pe dos
sau în oglindă”, iar spaţiul exterior al mănuşii reale (-) va
deveni spaţiul interior (+), al mănuşii “întoarse pe dos sau în oglindă”. (Fig.2)
Orice spaţiu „întors pe dos” sau „în oglindă”
este definit prin relaţia dualismului dintre „real” interior şi „în oglindă”
exterior prin relaţia de invers-simetric sau prin relaţia dintre simetrie
şi asimetrie.
În natură există o serie întreagă de molecule
care se pot prezenta sub relaţia dualismului dintre simetrie şi asimetrie, a
două forme: una definită prin mănuşa “reală”(+) interior, iar
cealaltă definită prin mănuşa „întoarsă pe dos sau în oglindă” (-) exterior.
Această dualitate de-a exista în acelaşi timp
prin mănuşa “reală” (+) şi prin mănuşa „întoarsă pe
dos sau în oglindă”(-) este definită prin relaţia dintre simetrie
şi asimetrie, numită „chiralitate” (de la cuvântul
grecesc chiral, care înseamnă mână).
Dualismul relaţiei de “chiralitate” dintre
simetrie şi asimetrie l-am definit prin insimetrie. Dualismul este definit prin relaţia de insimetrie dintre spaţiul interior (+) şi spaţiul
exterior (-), sau dintre spaţiul exterior (-) şi spaţiul
interior (+).
Relaţia de insimetrie defineşte relaţia de
dualism. Relaţia de insimetrie o definim prin relaţia dintre două triunghiuri
dintr-un dreptunghi, faţă de diagonală, în care un triunghi este definit
interior (+) ca “simetric” iar celălalt triunghi este definit exterior (-) ca
“asimetric”. Relaţia dintre două triunghiuri dintr-un dreptunghi faţă de
diagonală, poate fi: simetrică sau asimetrică.
Simetria dintre triunghiul “interior”
(+) şi triunghiul “exterior”(-), defineşte relaţia de insimetrie
simetrică dintr-un pătrat faţa de diagonală, iar asimetria dintre
triunghiul “interior” (+) şi triunghiul “exterior” (-) defineşte relaţia
de insimetrie asimetrică dintr-un dreptunghi, faţă de
diagonală.
Relaţia de insimetrie asimetrică dintr-un
dreptunghi defineşte entropia. Relaţia de insimetrie simetrică dintr-un pătrat
defineşte neentropia.
Universul este definit de dualismul relaţiei
de insimetrie asimetrică într-un dreptunghi dintre triunghiul interior (+) „simetric”
al mănuşii „reale” şi triunghiul exterior (-) „asimetric” al mănuşii din
„oglindă”. (Fig.3)
Fig. 3
Mâna dreaptă (1,+)
şi stângă (4,+) sunt definite „în oglindă” prin mâna
stângă (3,-) şi dreaptă (2,-). Relaţia dintre: 1) mâna dreaptă interior (1,+)
şi dreapta exterior (2,-) este definită prin relaţia „reală” R2, iar
relaţia dintre 2) mâna stângă exterior (3,-) şi stânga interior (4,+)
este definită prin, relaţia „în oglindă” R1.
Relaţia R2 dintre dreapta (1,+)
şi (2,-) este definită prin insimetria relaţiei R1 dintre stânga
(3,-) şi (4,+).
Relaţia R2 este
definită prin relaţia de insimetrie dintre dreapta (1,+) şi dreapta
(2,-), iar relaţia R1 este
definită prin relaţia de insimetrie dintre stânga (3,-) şi stânga
(4,+). Schimbarea relaţiei R2 în relaţia R1 defineşte relaţia
de succesiune (R2-R1), iar schimbarea relaţiei R1 în relaţia R2, defineşte relaţia
de multiplicare asimetrică (R1-R2).
Relaţia de
succesiune (R2-R1) este definită prin relaţia (R1), iar relaţia de
multiplicare asimetrică (R1-R2) este definită prin relaţia (R2). Relaţia dintre
(R1) şi (R2) este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre relaţia
de succesiune (R2-R1) şi relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2).
“Simetria” o definim prin relaţia de
multiplicare asimetrică (R1-R2) iar “asimetria” este definită prin relaţia de
succesiune (R2-R1).
Dezechilibrul
existenţei universului este definit prin insimetria asimetrică dintre
“simetria” relaţiei de multiplicare asimetrică (R2) şi “asimetria” relaţiei de
succesiune (R1). (Fig.4)
Relaţia de
insimetrie asimetrică dintre relaţia (R2) şi relaţia (R1) este definită prin
relaţia dintr-un dreptunghi dintre triunghiul interior observat al relaţiei de multiplicare
asimetrică (R1-R2) şi triunghiul exterior perceput al relaţiei de succesiune
(R2-R1). (Fig.5)
Dualismul
extins. Fizicienii numesc două particule dintr-un
atom care se mişcă şi se rotesc împreună, „corelate prin inseparare
cuantică”, entanglement. Particulele pereche, (1) - (2), au starea
difuză, fără locaţie „non local”, până în momentul când sunt observate.
Dacă efectuăm
măsurători, “observaţii”, asupra uneia din particulele (1) sau (2)
din cadrul inseparării cuantice, pentru a-i descoperi orientarea „spinului”
magnetic, cealaltă particulă este, conform mecanicii cuantice, descoperită
a se fi orientat instantaneu în direcţie opusă, oriunde se află.
Posibilele orientări
ale particulelor pereche pe care pot să le aibă aprioric intervenţiei observatorului
sunt considerate în „superpoziţie”. Superpoziţia este
definită de posibile orientări ale particulelor “corelate”.
Corelarea, entanglementul
particulelor pereche, este definită prin dualismul dintre “poziţie şi
viteză” sau dintre “corpuscul şi undă”. Dualismul dintre ”poziţie” şi
“viteză” se referă la faptul că materia prezintă simultan proprietăţi
„corpusculare” şi „ondulatorii” sau proprietăţi de „poziţie” şi „viteză”.
Vom reformula relaţia
de dualism dintre “poziţie” şi “viteză” prin relaţia “dualismului
extins”. Relaţia de dualism este definită, în principiul
incertitudinii lui Heisenberg, prin relaţia dintre “poziţie” definită în
detrimentul “vitezei”, sau invers, “viteza” definită în detrimentul
“poziţiei”. Dacă prin relaţia: “viteză” definită în detrimentul “poziţiei”
sau invers definim dualismul, atunci dualismul extins îl vom defini
prin: 1) dualismul dintre “poziţie” definită in detrimentul “vitezei” şi
2) dualismul dintre “viteză” definită in detrimentul “poziţie”, in care pozitia este definita prin relatia R2, iar viteza este definita prin relatia R1. Dualismul extins este definit prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre:
1) dualismul dintre ”R2,poziţie-R1,viteză” prin relaţia de succesiune (R2-R1) şi 2) dualismul dintre “R1,viteza-R2,poziţie”prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) .
Dualismul relaţiei de multiplicare asimetrică (R1-R2) este o certitudine deoarece este definit prin multiplicarea asimetrică a relaţiei R1 în relaţia R2. iar dualismul relaţiei de succesiune (R2-R1) este o incertitudine, deoarece este definită prin schimbarea relaţiei R2 in relaţia R1.
Dualismul relaţiei de succesiune (R2-R1) definit prin incertitudine este nedeterminat, iar nedeterminismul defineşte spiritul. Dualismul relaţiei de multiplicare asimetrică (R1-R2) definit prin certitudine este determinat, iar determinismul defineşte materia.
Dualismul relaţiei de succesiune (R2-R1) este definit prin relaţia dualismului spiritual-material (R1), iar dualismul relaţiei de multiplicare asimetrică (R1-R2) este definit prin relaţia dualismului material-spiritual (R2), în care R1 este definită R1 spiritual, iar relaţia R2 este definită R2 material. R2 material este definită prin particulă, iar R1 spiritual este definită prin antiparticulă. Particula R2 materială este definită prin insimetria asimetrică a antiparticulei R1 spirituale.
Relaţia dualismului material-spiritual (R2) al relaţiei de multiplicare asimetrică (R1-R2) este definită prin relaţia dintre antiparticula R1 spirituală (viteză) şi particula R2 materială (poziţie), iar relaţia dualismului spiritual-material (R1) al relaţiei de succesiune (R2-R1) este definit prin relaţia dintre particula R2 materială (poziţie) şi antiparticula R1spirituală (viteza). Antiparticula R1 este definită prin viteza de schimbare din R2 in R1, iar particula R2 este definită de poziţionarea vitezei in pozitia reper R1 si pozitia reperata R2.
Relaţia dualismului material-spiritual (R2) al relaţiei de multiplicare asimetrică (R1-R2) defineşte starea de colaps, iar dualismul spiritual-material (R1) al relaţiei de succesiune (R2-R1), defineşte starea de graţie.
Relaţia de succesiune (R2-R1) este definită prin relaţia (R1) spiritual-materială, iar relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) este definită prin relaţia (R2) material-spirituală.
Starea de colaps este definită de starea de certitudine a relaţiei de multiplicare asimetrică a „poziţiei” 1 in “poziţia” 2, iar starea de graţie este definită de starea de incertitudine a relaţiei de succesiune (de schimbare) a vitezei, din “poziţia” 2 în “poziţia” 1.
Starea de colaps este definită prin materializarea vitezei, iar starea de graţie este definită prin schimbarea vitezelor.
Dualismul material-spiritual (R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică dintre “poziţia” R1 (viteză) şi “poziţia” R2 (poziţie) defineşte materializarea vitezei relaţiei de succesiune (R2-R1) în “poziţia R1” şi „poziţia R2”, iar dualismul spiritual-material (R1) prin relaţia de succesiune dintre “poziţia“R2 (poziţie) în “poziţia“R1 (viteză) defineşte schimbarea “poziţiei R2“ în “poziţia R1“ prin “viteză”.
Relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) defineşte observaţia „poziţiei” prin materializarea relaţiei (R1-R2), iar relaţia de succesiune (R2-R1) defineşte percepţia “vitezei” de schimbare din “poziţia” 2 în “poziţia” 1. Percepţia schimbării “vitezei” din “poziţia” 2 în “poziţia” 1 prin relaţia de insimetrie asimetrică defineşte observaţia materializării „vitezei” în “poziţia” 1 şi “poziţia”2.
Percepţia defineşte prin succesiune, iar observaţia se defineşte prin multiplicare asimetrică a succesiunii. Schimbarea prin percepţie defineşte aprioric, iar multiplicarea asimetrică prin observaţie este definită post-aprioric. „Viteza” este definită aprioric, iar „poziţia” este definită post-aprioric.
Dualismul extins este definit prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre: 1) percepţia “vitezei” dualismului spiritual-material (R1) prin relaţia de succesiune (R2-R1), dintre (poziţie-viteză) şi 2) observaţia “poziţiei “dualismului material-spiritual (R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2), dintre (viteză-poziţie).
Dualismul spiritual-material
(R1) defineşte prin raportul relaţiei de succesiune R2/R1=0 relaţia
de superviteză (R1)=0. Relaţia de superviteză
(R1) defineşte schimbarea “poziţia“ în “poziţia“ 1 cu viteza=0.
Dualismul material-spiritual (R2) defineşte prin relaţia de multiplicare
asimetrică (R1-R2) sub raportul R1/R2=infinit, relaţia de superpoziţie
(R2)=infinit. Relaţia de superpoziţie (R2)=infinit este
definită prin multiplicarea asimetrică, materializarea vitezei =0 într-o
infinitate de “poziţii 1,2,3, infinit”. Relaţia de superviteză
(R1)=0 este definită aprioric, iar relaţia de superpoziţie
(R2)=infinit este definită post-aprioric.
Relaţia de succesiune prin
raportul R2/R1 diferit 0 defineşte existenţa spiritual-materială (R1), iar
relaţia de multiplicare asimetrică (R2-R1) sub raportul R1/R2 diferit infinit
defineşte existenţa material - spirituală (R2). Raportul relaţiei de
succesiune R1/R2=0 defineşte dualismul spiritual (R1) al existenţei spirituale
prin relaţia de superviteză (R1)= 0, iar raportul relaţiei de multiplicare
asimetrică R1/R2=infinit defineşte dualismul material (R2) al existenţei
materiale prin relaţia de superpoziţie (R2) = infinit. Raportul relaţiei
de succesiune R1/R2 diferit de 0, defineşte dualismul spiritual-material (R1)
al existenţei spiritual-materiale, prin relaţia de „viteză” şi nu prin relaţia
de „superviteză” (R1)=0, iar raportul relaţiei de multiplicare asimetrică R1/R2
diferit de infinit, defineşte dualismul material-spiritual (R2) al existenţei
material-spirituale prin relaţia de „poziţie” şi nu prin relaţia de „superpoziţie”
(R2) = infinit.
Relaţia dualismului extins
dintre dualismului spiritual (R1)=0 şi dualismul material (R2)=infinit definesc
existenţa spirituală, iar relaţia dualismului extins dintre dualismul
spiritual-material (R1) diferit de 0 şi dualismul material-spiritual (R2)
diferit de infinit definesc existenţa material-spirituală. Dualismul
spiritual-material (R1) prin relaţia de superviteză a relaţiei (R1)=0 defineşte
aprioricul prin “NIMIC” iar dualismul material-spiritual (R2) prin
relaţia de superpoziţie (R2)=infinit defineşte post-aprioric prin “TOT”. Post-aprioricul
prin “TOT” este definit prin multiplicarea asimetrică la infinit a “NIMICULUI”.
Dualismul extins este definit prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre
“TOTUL” şi “NIMIC”. (Fig.6)
Fig. 6
1) Dualismul
spiritual (R1). Succesiunea
relaţiei R2 în relaţia R1 prin viteza =0 defineşte relaţia de superviteză
(R1). Relaţia de superviteză (R1)=0 este definită aprioric. Relaţia
de superviteză (R1) prin „viteza”=0 defineşte existenţa spiritual-apriorică. Dualismul relaţiei
de succesiune (R2-R1) sub raportul R2/R1=0 defineşte relaţia dualismului
spiritual (R1). (Fig.7)
2) Dualismul material (R2). Multiplicarea
asimetrică a relaţiei de superviteză (R1)=0 defineşte relaţia de
superpoziţie (R1*)=infinit, în care R2=1/R1, R2=1/0=infinit, iar R1=1/R2,
R1=1/infinit =0. Relaţia de superpoziţie (R2) prin materializarea vitezei =0 într-o
infinitate de „poziţii” defineşte existenţa materială (R1). Relaţia
de multiplicare asimetrică (R1-R2) sub raportul R1/R2=infinit defineşte relaţia dualismului
material R2. (Fig.8)
Fig.7,
Fig. 8
3) Dualismul
primordial (R2)*. Relaţia de multiplicare simetrică (R1-R1*) dintre
relaţia de superpoziţie (R1) şi relaţia de superpoziţie (R2) defineşte prin
produsul relaţiei R1 x R2=1 relaţia primordială (R2)*, în care
R1=1/R2 şi R2=1/R1, R1xR2 =R1x1/R1=1 şi R2x1/R2=1, sau, infinit x 0=1.
Relaţia de
multiplicare simetrică prin dualismul relaţiei (R1-R1*) defineşte dualismul primordial
(R2)* sau (R1*) a marelui Big Bang. (Fig.9)
Fig.9
Relaţia primordială
(R2)* sau (R1*) =1 defineşte prin relaţia de multiplicare simetrică
(R1-R1*) dualismul primordial (R2)*, (R1*). Dualismul primordial (R2)*, defineşte
prin relaţia de multiplicare simetrică a relaţiei R1 în relaţia R2*, relaţia
de insimetrie simetrică dintr-un pătrat dintre relaţia R1 şi
relaţia R2*, în care R1xR2*=1.
Dualismul material
(R2)* defineşte prin relaţia de multiplicare simetrică neentropia. (Fig. 10).
4) Dualismul
material-spiritual (R2). Multiplicarea
asimetrică a relaţiei spirituale R1* în relaţia materială R2 defineşte relaţia
de multiplicare asimetrică (R1-R2). Relaţia de multiplicare
asimetrică (R1-R2) este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică
dintre relaţia R1 şi relaţia R2, în care relaţia R1 este definită prin multiplicarea
simetrică a relaţiei R1 în relaţia R1*, iar relaţia R2 este definită prin multiplicare
asimetrică a relaţiei R1* în relaţia R2. Relaţia R1 este
definită prin relaţia (R1-R1*) iar relaţia R2 este definită prin relaţia
(R1-R1*)-R2 sau R1-R2. Relaţia de multiplicarea asimetrică (R1-R2) este
definită prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre relaţia de multiplicare
simetrică (R1-R1*) prin R1* a existenţei primordiale şi relaţia de multiplicare
asimetrică a relaţiei primordiale R1* în relaţia material-spirituală (R1-R2).
Existenţa material-spirituală (R2) este definită de relaţia de insimetrie
asimetrică a relaţiei primordiale (R1*).
Relaţia de
insimetrie asimetrică a relaţiei primordiale defineşte existenţa
material-spirituală. Existenţa material-spirituală este definită prin insimetria
asimetrică a micului Big Bang diferit de 0 şi infinit, iar existenţa materială
este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică a marelui Big Bang = 0 şi
infinit.
Relaţia de
multiplicare asimetrică prin dualismul relaţiei (R1-R2) defineşte dualismul
material-spiritual (R2). Dualismul material-spiritual R2 defineşte prin
relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) relaţia de insimetrie asimetrică
dintr-un dreptunghi în care R1 diferit de R2. Dualismul material spiritual (R2)
defineşte prin raportul relaţiei de multiplicare asimetrică R1/R2
diferit de 1 şi infinit existenţa material-spirituală R2. (Fig.11)
5) Dualismul
spiritual-material (R1). Succesiunea
relaţiei materiale R2 în relaţia spirituală R1 defineşte relaţia spirituală
(R2-R1). Relaţia de succesiune prin dualismul relaţiei (R2-R1)
defineşte dualismul spiritual-material (R1).
Dualismul spiritual-material
(R1) defineşte prin relaţia de succesiune (R2-R1) relaţia de insimetrie
asimetrică dintr-un dreptunghi în care R2 diferit de R1. Dualismul spiritual-material
(R2) prin raportul relaţiei de multiplicare asimetrică R1/R2 diferit
de 1 şi 0 defineşte existenţa spiritual-materială R1. (Fig.12)
6) Existenţa material-spirituală. Relaţia de insimetrie asimetrică a
dualismului extins dintre dualismul spiritual-materială (R1), prin relaţia de succesiune
(R2-R1), sub raportul R2/R1 diferit de 1 şi 0 şi dualismul material-spiritual
(R2), prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) sub raportul R1/R2
diferit de 1 şi infinit defineşte existenţa material-spirituală a
universului nostru.
Existenţa material-spirituală
este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre relaţia
spiritual-materială (R1) şi relaţia material-spirituală (R2), dintr-un
dreptunghi, prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre triunghiul relaţiei dualismului
spiritual-material (R1) şi triunghiul relaţiei dualismului material-spiritual
(R2) al existenţei material-spirituale. (Fig.13)
7) Dualismul
spiritual (R1). Relaţia dualismului
extins dintre relaţia dualismului material-spiritual (R2) sub raportul relaţiei
de multiplicare asimetrică R1/R2=infinit şi relaţia dualismului
spiritual-material (R1) sub raportul relaţiei de succesiune R2/R1=0 defineşte dualismul
spiritual post-aprioric (R1). Dualismul spiritual post-aprioric (R1)
defineşte existenţa spirituală post-apriorică.
Universul material-spiritual
este definit printr-un ciclul existenţial. Ciclul poate fi asemuit cu plecarea şi
întoarcerea fiului risipitor, în care o neparticulă pleacă prin particulă si se
întoarce prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre particulă-neparticulă şi
neparticulă-particulă în acelaşi loc prin neparticulă. Acest ciclu se defineşte
într-un circuit la nesfârşit. Neparticula definită aprioric plecă prin
multiplicare simetrică în particulă şi se întoarce prin relaţia de insimetrie
asimetrică dintre relaţia de multiplicare asimetrică şi relaţia de succesiune înapoi
în neparticula de unde a plecat.
Ciclul existenţial poate
fi definit printr-un scenariu în care o neparticulă se mişcă cu viteza relaţiei
de superviteză (R1) =0, în care o neparticulă este oprită la un moment dat prin
multiplicare simetrică sau stop cadru într-o poziţie a vitezei (R1*) căreia îi
corespunde prin multiplicare asimetrică o altă „poziţie” R2 diferită de poziţia
R1*.
Relaţia de
multiplicare asimetrică (R1-R2) prin relaţia dintre poziţia vitezei R1* şi poziţia
vitezei R2 defineşte starea de colaps. Schimbarea vitezei din poziţia vitezei R2
şi poziţia vitezei R1 defineşte starea de graţie.
Poziţionarea
„vitezei” defineşte prin starea de colaps existenţa material-spirituală, iar
schimbarea „vitezei” defineşte prin starea de graţie existenţa
spiritual-materială. Relaţia de multiplicare simetrică dintre relaţia de
superviteză (R1)=0 şi relaţia de superpoziţie (R2) = infinit defineşte existenţa
primordială a marelui Big Bang. Marele Big Bang este definit prin relaţia de
insimetrie simetrică dintr-un pătrat, dintre triunghiul particulelor superpoziţiei
(R2)=infinit şi triunghiul neparticulelor supervitezei (R1)=0.
Relaţia de
multiplicare simetrică dintre relaţia de „viteză” (R1) diferit de 0 şi relaţia
„poziţie” (R2) diferit de infinit defineşte existenţa primordială a micului Big
Bang. Micul Big Bang este definită prin relaţia de insimetrie simetrică
dintr-un pătrat, dintre triunghiul particulelor (R2) diferite de infinit şi
triunghiul neparticulelor (R1) diferite de 0.
Pătratul
neentropiei existenţei primordiale prin relaţia de insimetrie asimetrică se
transformă în dreptunghiul entropiei relaţiei dintre triunghiul existenţei
material-spirituale (R1-R2) sub raportul R1/R2 cuprins între 1 şi infinit şi
triunghiul existenţei spiritual-materiale (R2-R1) sub
raportul R2/R1 cuprins între 1 şi 0.
Neparticula defineşte
1) prin produsul relaţiei
de multiplicare simetrică R1xR2=1, existenţa primordială;
2) prin raportul relaţiei
de multiplicare asimetrică R1/R2 diferit de 1 şi infinit, existenţa material
spirituală;
3) prin raportul relaţiei de
succesiune R2/R1 diferit de 1 şi 0, existenţa spiritual-materială;
4) prin raportul relaţiei de
multiplicare asimetrică R1/R2=infinit şi raportul relaţiei de succesiune R2/R1=0 existenţa spirituală post-apriorică a întoarcerii fiului
risipitor;
5) Existenţa
spirituală post-apriorică prin raportul relaţiei de succesiune R2/R1=0, prin
infinit/0=0 defineşte neparticula apriorică întoarcerii fiului risipitor, încheind
un ciclu care se reia şi iar se va relua la nesfârşit. (Fig.14)
Sensurile existenţei.
Relaţia dualismului spiritual (R1) prin relaţia
de succesiune (R2-R1) defineşte sensul existenţei spirituale. Relaţia
dualismului primordial (R2)* prin relaţia de multiplicare simetrică defineşte sensul
existenţei primordiale.
Relaţia dualismului
extins prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre relaţia de multiplicare
asimetrică şi relaţia de succesiune defineşte sensul existenţei material-spirituale.
Sensul
multiplicării asimetrice este în sensul succesiunii, iar sensul multiplicării
simetrice este invers sensului succesiunii. (Fig.15)
“Simetria” este definită de dualismul
material (R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică, iar “asimetria” este definită
de dualismul spiritual (R1) prin relaţia de succesiune. Multiplicarea simetrică
este definită prin sensul contrar succesiunii, iar multiplicarea asimetrică a
relaţiei de multiplicare asimetrică este definită prin acelaşi sens cu
succesiunea. (Fig.11)
Starea de colaps şi
starea de graţie.
Triunghiul relaţiei
R1-(R1-R2) R2, definit prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2), defineşte
dualismul material-spiritual (R2), iar triunghiul relaţiei R2-(R2-R1) R1
definit prin relaţia de succesiune (R2-R1) defineşte dualismul
spiritual-material (R1).
Dualismul
material-spiritual (R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) defineşte “poziţia” stării
de colaps, iar dualismul spiritual-material (R1) prin relaţia de succesiune
(R2-R1) defineşte schimbarea, succesiunea “poziţiei” stării de colaps în ”viteza”
stării de graţie.
Starea de colaps
prin relaţia de multiplicare asimetrică este definită ca certitudine prin
observaţie, iar starea de graţie prin relaţia de succesiune este definită ca
incertitudine prin percepţie. Dualismul extins prin relaţia de insimetrie
asimetrică dintre “poziţia” dualismului material-spiritual (R2) al observaţiei
stării de colaps şi percepţia “vitezei” dualismului spiritual-material
(R1) al stării de graţie defineşte existenţa universului nostru material-spiritual.
Relaţia de insimetrie asimetrică a dualismului extins dintre dualismul
material-spiritual (R2) şi dualismul spiritual-material (R1) defineşte relaţia
într-un dreptunghi, dintre triunghiul observaţiei stării de colaps prin relaţia
de multiplicare asimetrică (R1-R2) şi triunghiul percepţiei stării de graţie
prin relaţia de succesiune (R2-R1). (Fig.17)
Heisenberg, prin
principiul incertitudinii, a marcat o radicală desprindere a tentativelor
anterioare de rezolvare a problemelor atomice doar cu ajutorul cantităţilor
observabile, numai prin relaţia dualismului material (R2).
Teoria dualismului
extins încearcă rezolvarea problemelor atomice prin introducerea faţă de relaţia
cantităţilor observabile a dualismului material (R2) şi relaţia cantităţilor
neobservabile prin relaţia dualismului spiritual (R1).
Scenariul
teoriei porneşte de la premiza existenţei apriorice care, într-un exerciţiu
de imaginaţie, este definită de o neparticulă care se mişcă cu
o superviteză (R1)=0. Dacă oprim superviteza (R1) din drumul ei
aprioric spre 0, printr-un „stop cadru”, definim una din vitezele apriorice (R1).
Vitezele apriorice (R1) sunt definite prin viteze spirituale (R1). Viteza
spirituală (R1) este definită aprioric prin superviteza (R1)=0.
Viteza spirituală
(R1) este definită prin toate vitezele posibile ale supervitezei (R1). Viteza
spirituală (R1) se materializează prin relaţia dintre multiplicare ei simetrică
în „poziţia reper” R1* şi prin multiplicarea ei asimetrică în „poziţia reperată”
R2, în care (R1) spiritual=R1* material.
Relaţia dintre
multiplicarea simetrică R1* şi multiplicarea asimetrică R2 este definită prin
relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2), în care R1 este definită prin „poziţia
reper” R1*, iar R2 este definită prin „poziţia reperată” R2. Relaţia de
multiplicare asimetrică (R1-R2) defineşte relaţia dualismului material-spiritual
(R2). Relaţia dualismului material-spiritual (R2) prin relaţia de multiplicare
asimetrică (R1-R2) este definită de relaţia de insimetrie asimetrică dintre „poziţia
reper” R1* şi „poziţia reperată” R2, sub raportul R1*/R2 diferit de 0, în care
viteza „poziţiei reper” R1* =viteza spirituală (R1), (R1)=R1* iar viteza „poziţia
reperată” R2, este diferită de viteza spirituală (R1) sau viteza R1*, prin relaţia
de insimetrie asimetrică a raportului 1/(R1)=R2 sau 1/R1*=R2. Relaţia materială
(R2) este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică a relaţiei spirituale
(R1), în care (R2) material=1/(R1) spiritual, iar (R1) spiritual=1/(R2) material.
Dualismul material (R2) definit prin observaţia relaţiei de multiplicare
asimetrică (R1-R2) defineşte starea de colaps. Relaţia materială (R2) a
relaţiei de multiplicare asimetrică (R1*-R2), prin relaţia dintre „poziţia
reper” R1*şi „poziţia reperată” R2, este definită prin relaţia de insimetrie
asimetrică de relaţia spirituală (R1), a relaţiei de succesiune (R2-R1), prin
schimbarea din „poziţia reperată” R2 în „poziţia reper” R1*. Relaţia (R1-R2)=
1/(R2-R1) sau (R2-R1)=1/(R2-R1).
Ex. Multiplicarea simetrică a „mănuşii stângi din oglindă” (3,-) (R1) în mănuşa stângă reală (4,+) R1*, defineşte „poziţia reper” R1*,
iar multiplicarea asimetrică a mănuşii stângi reale (4,+) R1* în mănuşa dreaptă reală (1,+) defineşte „poziţia reperată” R2.
Multiplicarea
simetrică a relaţiei spirituale (R1) în „poziţia reper” R1* prin produsul
dintre (R1) x /R1* =1, defineşte relaţia primordială (R1*). Multiplicarea
asimetrică a relaţiei R1* prin raportul dintre R1*/R2 diferit de 1 şi infinit,
în care R2 diferit de R1*, defineşte „poziţia reperată” R2.
„Poziţia reper” R1*
este definită prin multiplicarea simetrică a relaţiei spirituale (R1) prin produsul (R1)xR1=1,
iar „poziţia reperată” R2 este definită prin relaţia de multiplicare asimetrică
a relaţiei R1* prin raportul R1/R2 diferit de 1 şi infinit.
„Poziţia reper” R1*
este definită prin multiplicarea supervitezei (R1)=0 în superpoziţia (R1*)=infinit,
1/0=infinit, iar „poziţia reperată” R2 este definită prin relaţia de
multiplicare asimetrică a relaţiei R1*=infinit în relaţia reperată R2 diferită
de infinit, sub raportul R1/R2 diferit de 1 şi infinit.
Existenţa materială
(R) prin infinit este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică 1/
0=infinit, a existenţei spirituale (R1)=0, iar existenţa spirituală (R1) prin 0
este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică 1/ infinit=0.
Infinitul este
definit prin TOT iar zero prin NIMIC, TOTUL s-a născut din NIMIC. Multiplicarea
simetrică este definită prin stop cadru, multiplicarea asimetrică este definită
prin starea de colaps, iar succesiunea defineşte starea de graţie. (Fig.
13)
Ipotetic, observaţia
este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică a dualismului
material-spiritual (R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) pe
orizontală, prin schimbarea „în oglindă” a mâinii drepte şi a mâinii stângi în
mâna stângă şi mâna dreaptă „din oglindă”, iar percepţia este definită relaţia
de insimetrie asimetrică a dualismului spiritual-material (R2) prin relaţia de
succesiune (R1-R2) pe verticală, prin schimbarea pe verticală a imaginii
răsturnate, percepute prin retină.
Dualismul spiritual-material
(R1) perceput defineşte existenţa spiritual-materială R1 pe verticală,
prin înălţare. Existenţa material-spirituală R1 este definită prin relaţia
de multiplicare asimetrică (R1*-R2) în care R1* este definit prin multiplicarea
simetrică a înălţării R1, iar R2 este definit prin multiplicarea asimetrică a
înălţării în lungime şi lăţime.
Relaţia de
multiplicare asimetrică (R1-R2) prin relaţia dintre înălţime R1* şi lungime şi
lăţime R2 defineşte spaţiul. Dualismul material-spiritual
(R2) observat defineşte existenţa material-spirituală pe orizontală prin
lungime şi lăţime, raportat la percepţia înălţimii pe verticală.
Spaţiul în teoria
lui Einstein este definit de relaţia dualismului material (R2) al relaţiei dintre viteză R1 şi timp R2, în care spaţiul este bidimensional
prin viteza lungimii R şi timpul lăţimii R2 şi nu prin spaţiul dualismul material-spiritual R2 tridemensional, al relaţiei dintre viteza înălţimii R1*şi timpul dintre lungime şi lăţime R2 .
Observaţia existenţei
material-spirituale este definită de relaţia (R1*-R2) în care partea spirituală
R1* este definită prin percepţia pe verticală prin înălţime, iar partea
materială R2 este definită prin relaţia pe orizontală dintre lungime şi lăţime.
Dualismul material (R2) defineşte spaţiul, prin perceperea observaţiei relaţiei
dintre lungime şi lăţime prin înălţime. Spaţiul existenţei
material-spirituale este definit ca parte materială R2, prin lungime şi lăţime,
iar ca parte spirituală R1 prin înălţime. Relaţia de multiplicare simetrică a
înălţării R1 în înălţimea R1* este percepută aprioric pe verticală, iar relaţia
de multiplicare asimetrică a înălţării R1 în lungime şi lăţime R2 este
observată post-aprioric pe orizontală.
Omul observă spaţiul
prin lungime şi lăţime, prin timp şi îl percepe ca spaţiu prin înălţime, prin viteză. Timpul defineşte lungimea şi lăţimea prin observaţie, iar viteza defineşte înălţimea prin percepţie. Timpul este definit prin multiplicarea asimetrică a vitezei, iar viteza este definită prin succesiunea timpului.
Omul prin înălţime
defineşte spaţiul. Omul material îşi observă existenţa prin relaţia celor două
mâinii pe orizontală, iar omul spiritual îşi percepe existenţa prin relaţia celor
două mâinii împreunate pe verticală (poziţia rugăciunii) sau tind să devină una,
precum efectul Casimir.
Omul prin orizontala
relaţiei celor două mâini observă materia post aprioric, iar prin verticala celor
două mâinii în una percepe materia prin spirit, aprioric. Materia se
dilată pe orizontală prin lungime şi lăţime spre infinit post aprioric şi
se contractă pe verticală prin înălţime spre zero aprioric.
Omul, prin relaţia
de multiplicare asimetrică, stânga cu dreapta, îşi defineşte existenţa materială
pe orizontală, iar prin relaţia de succesiune a schimbării (dreptei şi stângii)
în înălţime îşi defineşte existenţa spiritual apriorică, pe verticală, spre
cer.
Omul pe orizontală
îşi observă universul post aprioric prin infinit, iar pe verticală îşi
percepe aprioric universul infinit „întors pe dos” prin 1 /infinit =0, iar
1/0=infinit.
Omul îşi observă infinitul
prin timpul dintre două repere, între 1 şi infinit, dintre lungime şi lăţime
pe orizontală, dar îşi percepe infinitul dintre cele două repere, prin schimbarea
lor prin viteză înălţarii, între 1 şi 0
Omul s-a desprins
din animal când s-a înălţat în două picioare. Omul îşi defineşte spaţiul existenţei
material-spirituale prin relaţia dualismului material-spiritual (R2), a relaţiei
de multiplicare asimetrică (R1*-R2), în care partea spirituală R1* este
definită aprioric prin înălţime "viteză" iar partea materială R2 este definită
post aprioric,pe orizontală, prin lungime şi lăţime "poziţie sau timp"
Omul, prin observaţia
pe orizontală dintre lungime şi lăţime, raportată la percepţia prin înălţimea,
îşi defineşte spaţiul existenţei material-spirituale.
Omul, prin percepţia
apriorică, tinde spre înălţare la
Dumnezeu , precum Iisus.
Existenţa material
- spirituală materializează universul prin observaţie, iar existenţa
spiritual-materială schimbă universul prin percepţie. Omul trăieşte orizontal
şi visează vertical. Omul observă universul pe orizontală prin infinit şi
percepe universul pe verticală prin 0.
Omul îşi defineşte universul
material-spiritual (R2) prin observaţia pe orizontală a unui pătrat, ale cărui
laturi pe lungime şi lăţime sunt egale cu infinitul, iar universul
spiritual-material (R1) prin percepţia pe verticală, prin înălţarea pătratului într-un cuboid, într-un spaţiu.
Iisus a fost om pe orizontală
şi Dumnezeu prin înălţare. Iisus este multiplicarea simetrică a lui Dumnezeu,
iar omul este multiplicarea asimetrică a lui Dumnezeu. Succesiunea defineşte
spiritualul prin Dumnezeu, multiplicarea simetrică a spiritului defineşte sacralitatea
prin Iisus, iar multiplicarea asimetrică a spiritualului defineşte profanul
prin om.
Sacrul este definit
prin simetria într-un singur adevăr a pătratului ale cărui laturi sunt egale
prin înălţare, iar profanul este definit prin lungimea şi lăţimea mai multor
adevăruri.
Naosul unei
biserici este definit sacru prin multiplicarea simetrică a spiritualului în pătratul
naosului prin înălţarea lui în turla Pantocratorului (locul producerii
actului liturgic), iar pronaosul unei biserici este definit profan, prin
multiplicarea asimetrică a spiritualului într-un dreptunghi pe orizontală, ale
cărui laturi sunt diferite prin lungime şi lăţime (locul adăpostirii omului
participant la actul liturgic).
Omul îşi defineşte
spaţiul eclezial prin relaţia de comuniune a dualismului extins dintre dualismul
material-spiritual (R2), al observaţiei prin relaţia dintre lungime şi lăţime
şi percepţia pe înălţime a spaţiului, şi dualismul spiritual (R1) al percepţiei
materializării actului liturgic prin înălţarea pătratului naosului în turnul
Pantocratorului.
Relaţia dintre
observaţia spaţiului triunghiului existenţei material-spirituale şi percepţia
înălţării spaţiului triunghiului existenţei spiritual-materiale este definită
prin relaţia de insimetrie asimetrică, iar relaţia de insimetrie asimetrică
este definită prin relaţia de comuniune a actului liturgic prin CUVÂNT. „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu”.
Cuvântul defineşte
actul de comuniune prin relaţia de insimetrie asimetrică a dualismului extins dintre dualismul material-spiritual si dualismul spiritual-material.
Dualismul extins este definit prin relaţia de
insimetrie asimetrică dintre dualismul spiritual-material (R1) al existenţei
spiritual-materiale prin percepţie şi dualismul material-spiritual (R2) al
existenţei material-spirituale prin observaţie.
Omul îşi defineşte
existenţa material-spirituală prin relaţia de insimetrie asimetrică
dintre existenţa spiritual-materială prin percepţia apriorică şi existenţa
material-spirituală prin observaţia post-apriorică.
Percepţia este nedobândită,
înnăscută, este apriorică, iar observaţia este dobândită prin relaţia de
insimetrie asimetrică a aprioricului. Din NIMIC s-a născut TOTUL.
NIMICUL şi TOTUL sunt
definite prin relaţia de insimetrie asimetrică. Relaţia de insimetrie
asimetrică defineşte relaţia dintre NIMIC şi TOT prin CUVÂNT.
Omul, faţă de alte entităţi ale
altor regnuri, face observaţia „stării de colaps” cu valoarea vitezei celei mai
mari, iar entitatea care face observaţia „stării de colaps” cu valoarea vitezei
celei mai mari defineşte universul.
Entitatea care face observaţia
cu superviteza (R1)=0, este Dumnezeu. Exemplu:
Dumnezeu faţă de om îşi defineşte observaţia prin întreruperea
supervitezei (R1)=0. Omul prin observaţie întrerupe superviteza (R1)=0 în viteza
spirituală (R1) =0,618 diferită de 0. Multiplicarea simetrică a vitezei
spirituale (R1) =0,618 defineşte viteza materială a „poziţiei reper” R1*=0,618,
iar multiplicarea asimetrică a vitezei spirituale (R1) =0,618 defineşte viteza
materială a „poziţiei reperate” R2=1,618, în care R2=1/R1=1/0,618=1,618.
Omul îşi defineşte existenţa
material-spirituală prin starea de colaps a observaţiei lungimii de undă
a luminii „văzute” de 1,618 x10 la puterea -35. Relaţia dualismului extins
dintre relaţia dualismului material (R2), a raportului relaţiei de multiplicare
asimetrică R1*/R2=1,618, în care R1*=0.618, iar R2=0,382, şi relaţia dualismului
spiritual (R1) =1/(R2) 1,618 = 0,618 a raportului relaţiei de succesiune
R2/R1=0,618, în care R1=0.618, iar R2=0,382, defineşte existenţa material-spirituală
a universului nostru. Existenţa material-spirituală a universului nostru este definita prin relaţia de insimetrie asimetrica dintre observaţia prin viteza luminii
„văzute” =1,618 x10-35 şi percepţia prin viteza luminii „nevăzute” a
constantei h a lui Plank = 0,618 x10-35 (corp negru).
Multiplicarea simetrică a supervitezei
(R1) = 0 în „poziţia reper” R1*=0 şi multiplicare asimetrică a supervitezei
(R1)=0 prin insimetria ei 1/(R1)=infinit, în „poziţia reperată” R2=1/0=infinit,
defineşte starea de colaps a observaţiei existenţei material-spirituale. Relaţia
dualismului extins dintre relaţia dualismului material (R2), a raportului relaţiei
de multiplicare asimetrică (R2)=R1/R2=0/0 la pătrat =infinit, în care R1=0, iar
R2=0 la pătrat, sau (R2)=1(R1)=1/0=infinit şi relaţia dualismului spiritual
(R1) =R2/R1=0 la pătrat/0 = 0, în care R2=0 la pătrat iar R1=0, sau (R1)=
1(R2)=1/infinit=0 defineşte existenţa spirituală. (Fig.15)
Existenţa
material-spirituală este CRESCĂTOARE de la 1 la infinit şi
descrescătoare de la infinit la 1, iar existenţa spiritual-materială este
descrescătoare de la 1 la 0 şi CRESCĂTOARE de la 0 la 1. (Fig.16,
17)
Triunghiul relaţiei dualismului material-spiritual
R1-(R1-R2)R2 prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) defineşte matricea
lungimii de undă materială (R2) “văzută”, iar triunghiul dualismului
spiritual-material R2-(R2-R1)R1 prin relaţia de succesiune (R2-R1) defineşte
matricea lungimii de undă spirituală (R1) “nevăzute”.
Dreptunghiul dualismului extins
dintre triunghiul dualismului material (R2) al matricei lungimii de undă
materiale observate “văzute” şi triunghiul dualismului spiritual-material (R1)
al matricei lungimii de undă spirituale percepute “nevăzute” defineşte matricea
undei material-spirituale, observată şi percepută, “văzută şi nevăzută”.
a) Matricea lungimii de undă materială (lm) (R2). Dualismul
material-spiritual (R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2), sub
raportul R1/R2=1,618 defineşte matricea lungimii de undă materială
(lm) (R2), în care R1=0,618 iar R2=0,382. (R2)= R1(0,618)/R2(0,382)=
(1,618). (R2)=1,618. Matricea lungimii de undă materială (R2) este
definită prin inversul matricei lungimi de unda spirituale (R1), (R2) =1/(R1), 1,618=1/0,618.
b) Matricea lungimii de undă spirituală (ls) (R1). Dualismul
spiritual-material (R1) prin relaţia de succesiune (R2-R1) sub raportul
R2/R1=0,618 defineşte matricea lungimii de undă spirituală (ls) (R1),
în care R2=0,382 iar R1=0,618. R2(0,382)/R1(0,618)=( 0,618), (R1)=0,618.
Matricea lungimii de undă spirituală (R1) este definită prin inversul matricei
lungimii de undă materială (R2), (R1) =1/(R2), 0,618=1/1,618.
c) Matricea undă material-spirituală (R2). Relaţia de insimetrie
asimetrică a dualismului extins dintre matricea lungimii de undă materială (R2)
prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) şi matricea lungimii de
undă spirituală (R1) prin relaţia de succesiune (R2-R1) defineşte matricea
undă material-spirituală (R2). Matricea undă material-spirituală este
definită prin relaţia de insimetrie asimetrică dintr-un dreptunghi, dintre
triunghiul matricei lungimii de undă materiale sub raportul R1/R2=1,618 şi
triunghiul matricei lungimii de undă spirituale sub raportul R2/R1=0,618. Dreptunghiul
relaţiei de insimetrie asimetrică este definit model grafic (văzut) de relaţia
dualismului material (R2) prin raportul proporţiei de aur sau raportul divin, a/b
=1,618. (Fig. 18)
Observaţii:
Lungimea de undă materială (lm) (R2)
este definită prin raportul R1/R2=1,618, egală cu rata şirului lui Fibonacci
5/3, 8,5,13/8, 21/13, 1/34, 55/89 etc., ipotetic egală cu lungimea de undă a
luminii, de 1,616252x10-35.
Lungimea de undă spirituală (ls) (R1) este
definită prin raportul R2/R1= 0,618, (R1)=0,618 egală cu rata inversă a şirului
lui Fibonacci 3/5, 5/8, 8/13, 21/34, 55/89 etc, ipotetic egală cu constanta
Plank h=0,616x10-35. (R1)=R2/R1=0,618, (R2) = R1/R2=1,618 în care
relaţia R2 =(R1)/(R2)= (R1)0,618/(R2)1,618, R2=0,382 este egală cu rata şirului
8/21, 21/55,55/144, 144/377 şi 5/13, 13/34, 34/89, 89/233 etc., ipotetic egală
cu unitatea de timp raportată la constanta h Plank=0,382.
Relaţia materială (R2) este definită prin insimetria
asimetrică a relaţiei spirituale (R1), iar relaţia spirituală (R1) este
definită prin insimetria asimetrică a relaţiei materiale (R2), (R2) material=1/(R1)
spiritual, (R2)= 1/0,618=1,618, iar (R1) spiritual=1/(R2) material, (R1) =
1/1,618=0,618.
1.a) Matricea lungimii de undă materială
(R2). Matricea materială R1-(R1-R2)R2 este definită de
relaţia dualismului material (R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică
(R1-R2), (viteză-poziţie) sub raportul R1/R2=1,618, în care
R(1)(viteza)/R(2) (poziţia) = 0,618/0,382=1,618, R(1)(viteza)=0,618, R(2) (poziţia)=0,382.
Raportul relaţiei de multiplicare asimetrică R1/R2 defineşte constanta lungimii
de undă a matricei materiale (cm) =1,618. Constanta lungimii de undă (cm) este
definită de raportul relaţiei de multiplicare asimetrică R1/R2, în care relaţia
R1(viteza)=0,618 este definită prin viteza într-o
unitate de timp, iar relaţia R2 (poziţie)=0,382, este definită
prin unitatea de timp a vitezei. Relaţia R1 este definită prin
unitatea de viteză (vm) =0,618, iar relaţia R2 este definită prin unitatea de
timp (tm)=0,382.
Matricea materială este
definită de constanta lungimii de undă materială (cm), prin raportul dintre
unitatea de viteză (vm) R1=0,618 şi unitatea de timp (tm) R2=0,382. Lungimea de
undă prin raportul dintre R1/R2=1,618 este definită drept constantă (cm),
deoarece prin ea se vor raporta toate lungimile de undă ale existenţei material-spirituale.
Constanta lungimii de undă (cm) =vm/tm=0,618/0,382=1,618, iar viteza (vm)=(cm)
1,618 x(tm) 0,382= 0,618. R1(0,618)=√¯R2(0,382). Constanta lungimii
de undă (cm)=1,618 defineşte existenţa material-spirituală raportată la omul
observator al “poziţiei” stării de colaps prin lumina “văzută”. Constanta
lungimii de undă materială (R2) este definită prin dualismul relaţiei de
multiplicare asimetrică (R1-R2) - ”viteza-poziţie” sau “undă - corpuscul”. (Fig.19)
2.a) Matricea lungimii de undă
material-spirituală (R2). (Lms) Relaţia de
insimetrie asimetrică a dualismului material-spiritual (R2), dintre matricea lungimii
de undă materială (R2) şi matricea lungimii de undă spirituală (R1) defineşte
matricea lungimii de undă material-spirituală (R2) (Lms). Matricea lungimii de
undă material-spirituală (R2) este raportată valoric la constanta lungimii de
undă materială (R2). (Fig.20)
Matricea lungimii de undă
material-spirituală (lms) sau matricea material-spirituală defineşte prin
multiplicare o infinitate succesivă de lungimi de undă material-spirituale
(Lms). Matricea lungimii de undă material-spirituală (Lms) este raportată la
constanta lungimii de undă material-spirituale(cm)=(cms)=1,618.
Multiplicările matricei
material-spirituale definesc o infinitate de lungimi de undă prin propagare. Propagarea
se face progresiv prin multiplicarea matricei material-spirituale in sensul
existenţei primordiale. Multiplicarea unei matrice material-spirituale este
definită printr-o succesiune a relaţiei R1= 0,618 pe axa X şi printr-o
multiplicare a relaţiei R2 =0,382 pe axa Y. Succesiunile pe axa X definesc prin
relaţia R1 viteza (Vms) iar multiplicările pe axa Y definesc
prin relaţia R2 timpul (Tms).
Progresia matricei este
definită prin multiplicarea unei matrice în alte patru matrice, prin două
succesiuni ale ratei relaţiei R1=0,618 şi două multiplicări asimetrice ale
ratei relaţiei R2=0,382 iar cele patru matrice prin progresie matricială se
definesc în noua matrice prin trei succesiuni ale ratei relaţiei R1 şi trei
multiplicări ale ratei relaţiei R2, etc.
Constanta matricea
material-spirituală (cms) este definită prin relaţia de multiplicare
asimetrică (R1-R2) sub raportul R1/R2=1,618, în care relaţia R1=0,618 defineşte
unitatea de viteză materială (vms), iar relaţia R2=0,382 defineşte unitatea de
timp material (tms).
Fiecărei multiplicări a
unităţii de timp R2 (tms) îi corespunde o succesiune a
unităţii de viteză R1 (vms). Unitatea de timp prin multiplicare măreşte unitatea
de timp a vitezei (tms) în durate de timp a vitezei (Tms), iar unitatea de
viteză (vms) prin succesiune micşorează viteza (vms) în subviteze (Vms).
Fiecărei durate de timp (Tms)
îi corespunde o anumită subviteză (Vms), iar fiecărei subviteze (Vms) îi
corespunde o anumită durată de timp (Tms). Timpul material (Tms) este invers
proporţional cu viteza (Vms). Cu cât creşte timpul (Tms) cu atât se micşorează
viteza (Vms). Sensul creşterii vitezei (Vms) este definit de sensul existenţei
spirituale, iar sensul descreşterii vitezei (Vms) este definit de sensul
existenţei primordiale.
Constanta matricei
material-spirituală (cms) defineşte viteza luminii”văzute”. Prima
multiplicare a matricei defineşte o viteză mai mică decât viteza luminii,
subviteza material-spirituală (Vms1), a doua succesiune-multiplicare este
definită prin subviteza material-spirituală (V2ms), a treia… etc.
Mărimea lungimilor de undă sunt
raportate la mărimea subvitezelor material-spirituale. Mărimea subvitezelor
sunt definite de mulţimea multiplicărilor. Multiplicările matricelor
material-spirituale definesc propagarea lungimilor de undă material -
spirituale sub forma luminii “văzute”.
Propagarea lungimilor de undă
este definită de schimbarea (subvitezelor) vitezelor (Vms), în funcţie de
numărul multiplicărilor. Subvitezele lungimilor de undă material-spirituale
cuprinse în lungimile de undă ale luminii ”văzute” definesc diversitatea
existenţei material-spirituale a “lucrurilor văzute”. Subvitezele lungimilor de
undă material-spirituale definesc existenţa material-spirituală a “lucrurilor
văzute”. Existenţa material-spirituală a “lucrurilor văzute” este definită prin
subvitezele observaţiei “poziţiei” stării de colaps.
Fiecărei materii îi corespunde
o anumită lungime de undă material-spirituală a unei anumite subviteze (Vms),
raportate la un anumit timp material (Tms).
Dualismul material-spiritual
(R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) sub raportul R1/R2 cuprins
între 1 şi 1,618 defineşte existenţa material-spirituală prin subvitezele
lungimilor de undă material-spirituale ale luminii “văzute”. Subvitezele lungimilor
de undă material-spirituale scad prin multiplicare de la 1,618 la 1 şi cresc
prin succesiune de la 1 la 1,618. Subvitezele lungimilor de undă
material-spirituale, prin relaţia dintre viteză R1 (Vms) şi timp R2 (Tms) sub
raportul R1/R2 cuprins între 1 şi 1,618, definesc„SPAŢIUL”. (Fig.21)
3.a) Supervitezele
material-spirituale (R2). Lungimile de
undă material-spirituale sub raportul R1/R2 cuprins între 1,618 şi infinit
definesc supervitezele lungimilor de undă material-spirituale, viteze
mai mari ca viteza luminii “văzute” de 3.000.000 m/sec. Supervitezele
lungimilor de undă material-spirituale sub raportul R1(viteză)/R2(timp) cuprins
între 1,618 şi infinit definesc spaţiul prin „LUMINĂ”. (Fig.22)
4.a) Matricea
lungimii de undă primordială (R2)*
- Dualismul primordial (R2)* al
relaţiei de insimetrie asimetrică, prin relaţia de multiplicare simetrică
(R1-R1*) dintre lungimea de undă spirituale R1 şi lungimea de undă materială
R1* sub produsul relaţiei de multiplicare simetrică R1xR1*=1, defineşte matricea
lungimii de undă material-spirituală primordială (R2)*. Lungimea de unda
material-spirituală primordială este definită prin multiplicarea
simetrică a lungimii de undă spirituale (R1*) în relaţia de multiplicare simetrică
(R1-R2*). Lungimile de undă material-spirituale primordiale (R2)* definesc
lungimile de undă material-spirituale în stare primară a diversităţii
existenţei material-spirituale a universului nostru. Lungimile de undă
material-spirituale primordiale (R2)* sunt definite prin raportul relaţiei de
multiplicare simetrică R1/R2*=1.
Lungimile de undă
material-spirituale primordiale (R2)* definesc ipotetic Big Bang-ul, exploziei
luminii “virtual văzute”. Lungimile de undă material-primordiale (R2)* a
luminii “virtual văzute” a Big Bang-ului, definesc infinitatea raporturilor
lungimilor de undă material-spirituale în stare latentă, primară, prin care se
defineşte diversitatea universului “lucrurilor virtuale”. Lungimile de undă
material-spirituale primordiale sunt definite prin relaţia de insimetrie
simetrică dintr-un pătrat între triunghiul lungimilor de undă materiale (R2)* şi
triunghiul lungimilor de undă spirituale (R1). (Fig.23)
1.b) Matricea lungimii de undă spirituală.
(R1). Matricea lungimii de undă spirituală R2-(R2-R1)R1
este definită de relaţia dualismului spiritual-material (R1) prin relaţia de
succesiune (R2-R1) “poziţie-viteză”, sub raportul R2/R1=0,618 în care relaţia
R2 = 0,382, iar relaţia R1 = 0,618.
Raportul relaţiei de succesiune
R2/R1 defineşte constanta unităţii lungimii de undă a matricei spirituale (R1),
(cs) =0,618. Raportul relaţiei spiritual (R1) = R2/R1=0,618 defineşte lungimea
de undă spirituală în care relaţia R2=0,382 defineşte unitatea de timp
spiritual (ts) iar relaţia R1=0,618 defineşte unitatea vitezei spirituale (vs).
Constanta unităţii lungimii de
undă spirituale (cs) este definită prin raportul dintre unitatea de timp
spiritual (ts) R2 şi unitatea vitezei spirituale (vs) R1, în care R2/R1 =
0,382/0,618 = 0,618 sau R2/R1= √0,382. Matricea spirituală R2-(R2-R1) R1 este
definită prin insimetria asimetrică a matricei materiale R1-(R1-R2) R2 şi
invers.
Constanta lungimii de undă
spirituale (cs) este definită prin insimetria asimetrică a constantei lungimii
de undă materiale (cm). Constanta lungimii de undă spirituale (cs) defineşte
lungimea de undă a luminii “nevăzute”, a luminii prin care percepem lucrurile,
dar nu le observăm, nu le “vedem”. Constanta lungimii de undă
spiritual-materială (cs)=0,618 este definită prin “corpul negru, materia neagră”
a constantei h Plank. (Fig.24)
2.b) Matricea lungimii de undă
spiritual-materială (R1) (Lsm). Relaţia
dualismului spiritual-material (R1) prin relaţia de insimetrie asimetrică,
dintre matricea lungimii de undă materială şi matricea lungimii de undă
spirituală defineşte matricea lungimii de undă spiritual-materială (R1), (Lsm).
Matricea lungimii de undă
spiritual-materială este raportată valoric la constanta matricei lungimii de
undă spirituale (cs)=(csm)=0,618. (Fig.25)
Matricea lungimii de undă spiritual-materiale
sau matricea spiritual-materială prin multiplicare defineşte propagarea
lungimilor de undă spiritual-materiale, printr-o infinitate de lungimi de undă
spiritual-materiale. Matricea lungimii de undă spiritual-materiale (Lms) este
raportată la constanta lungimii de undă spiritual-materiale (cs)=(csm)=0,618.
Propagarea se face progresiv, prin multiplicarea unei matrice în sensul
existenţei primordiale. Multiplicarea unei matrice se face prin succesiunea
relaţiei R1=0,618 pe axa X şi prin multiplicarea relaţiei R2=0,382 pe axa Y.
Succesiunile pe axa X definesc
prin relaţia R1 vitezele (vsm) iar multiplicările pe axa Y definesc prin
relaţia R2 timpul (tsm). Lungimile de undă spiritual-materiale sunt raportate
la constantă (csm), prin raportul dintre unitatea de viteză spirituală (vsm) R1
şi unitatea de timp spiritual (tsm) R2. Fiecărei multiplicări a unităţii de
timp (tsm) îi corespunde o succesiune a unităţii de viteză (vsm). Faţă de
unitatea de timp material (tms) care, prin multiplicare, se măreşte în durate
de timp (Tms) proporţional cu multiplicările. Unitatea de timp (tsm) prin
multiplicare se micşorează în subunităţi de timp spiritual (Tsm), proporţional
cu multiplicările. Fiecărei durate de timp (Tsm) îi corespunde o anumită superviteză (Vsm),
viteze mai mari ca viteza luminii, iar fiecărei superviteze (Vsm) îi corespunde
o anumită durată de timp (Tsm).
Superviteza (Vsm) este viteza ”nevăzută” dar percepută, mai mare ca
viteza luminii ”văzute” observate. Timpul (Tsm) este invers proporţional cu
superviteza (Vsm). Cu cât scade timpul (Tsm) cu atât se măreşte viteza (Vsm).
Sensul creşterii vitezei (Vsm) este definit de sensul existenţei primordiale. Propagarea
lungimilor de undă spiritual-materiale defineşte lumina
percepută ”nevăzută”.
Propagarea lungimilor de undă
spiritual-materiale sunt definite prin schimbarea supervitezelor. Infinitatea
supervitezelor lungimilor de undă spiritual-materiale, a “luminii nevăzute” definesc
diversitatea spiritual-materială a “lucrurilor percepute sau virtual văzute” a
universului nostru. Lungimile de undă spiritual-materiale (R1) sunt definite
prin insimetria asimetrică a lungimilor de undă material-spirituale (R2). Relaţia
dualismului spiritual (R1) prin relaţia de succesiune (R2-R1) sub raportul
R2/R1 cuprins între 1 prin 0,618 şi 0 definesc existenţa spiritual-materială.
Supervitezele lungimilor de
undă spiritual-materiale sunt invers proporţionale cu subvitezele lungimilor de
undă material-spirituale. Supervitezele lungimilor de undă spiritual-materiale scad
către existenţa spirituală prin succesiune şi cresc către existenţa primordială
prin multiplicare. Lungimile de undă spiritual-materiale definite de relaţia de
succesiune (R2-R1) sub raportul R2/R1=0 defineşte existenţa spirituală.
Supervitezele lungimilor de undă spiritual-materiale prin relaţia de succesiune
(R2-R1) sub raportul R2/R1=0 sunt definite prin viteza neviteză.
Schimbarea relaţiei R2 în relaţia
R1 prin “viteza” = 0 defineşte existenţa spirituală a relaţiei de superviteză
(R1). Viteza de deplasare din R2 în R1 prin relaţia de succesiune cuprinsă între
existenţa spirituală=0 şi existenţa spiritual-primordială=1 defineşte existenţa
spiritual-materială. Supervitezele spiritual-materiale cresc prin multiplicare
de la existenţa spirituală=0 prin existenţa spiritual-materială= 0,618 la
existenţa primordială=1.
Supervitezele lungimilor de
undă spiritual-materiale, prin relaţia dintre timp R2 (Tsm) şi viteză R1 (Vsm),
sub raportul R2(timp)/R1(viteză) cuprins între 1 şi 0,618, definesc GRAVITAŢIA.
(Fig.26)
1.c) Matricea undă materială. Relaţia insimetrie asimetrică a dualismului extins
dintre dualismul material-spiritual (R2) al lungimilor de undă
material-spirituale (R2) şi dualismul spiritual-material (R1), al lungimilor de
undă spiritual-materiale (R1) defineşte matricea undă.
Lungimea de undă spiritual-materială (R1) este
definită prin relaţia de insimetrie asimetrică a lungimii de undă material-spirituală (R2)
şi invers. (Fig.27)
2.c) Unda primordială (R2)*, (R1*). Unda
primordială este definită prin multiplicarea simetrică a lungimii de
undă spirituale (R1) în „poziţia reper” R1* a lungimii de undă materiale (R1)*,
în care (R1) spiritual x R1* material=1.
3.c) Unda
spirituală, post-apriorică (R1). Relaţia de insimetrie asimetrică a dualismului extins dintre dualismul
material-spiritual (R2) al lungimilor de undă material-spirituale (R2) sub
raportul R1/R2=infinitul şi dualismul spiritual-material (R1) al
lungimilor de undă spiritual-materiale (R1) sub raportul R2/R1=0 defineşte unda
existenţei spirituale, post apriorice.
4.c) Unda material-spirituală a luminii
“văzute”(R2). Relaţia de insimetrie asimetrică a dualismului extins
dintre dualismul material-spiritual (R2) al lungimilor de undă
material-spirituale sub raportul R1/R2=1,618 şi dualismul spiritual-material
(R1) al lungimilor de undă spiritual-materiale (R1) sub raportul R2/R1=0,618
defineşte unda existenţei material-spirituale a luminii
“văzute” prin viteza de 300 000 Km/sec.
5.c) Unda material-spirituală (R2). Relaţia
de insimetrie asimetrică a dualismului extins dintre dualismul material (R2) al
subvitezelor lungimilor de undă material-spirituale sub raportul R1/R2 cuprins
între 1 şi 1,618 şi dualismul spiritual-material (R1) al supervitezelor
lungimilor de undă spiritual-materiale sub raportul R2/R1 cuprins între 1 şi
0,618 defineşte existenţa material-spirituală prin lumina
„văzută”, în care dualismul material-spiritual (R2) sub raportul R1/R2 cuprins
între 1 şi 1,618 defineşte spaţiul, iar dualismul
spiritual-material (R1) sub raportul R2/R1 cuprins între 1 şi 0,618 defineşte gravitaţia.
Unda material-spirituală defineşte existenţa universului
nostru material – spiritual, prin relaţia dualismului extins dintre dualismul
material-spiritual (R1) al observaţiei „poziţiei” prin spaţiu şi
dualismul spiritual-material (R2) al percepţiei „vitezei” prin gravitaţie.
LEGENDA
------ Lungimile de unda material-spirituale, ale spațiului.
7.c) Unda material-spirituală. Relaţia de
insimetrie asimetrică a dualismului extins dintre dualismul material (R2) al
lungimilor de undă material-spirituale sub raportul R1/R2 cuprins între 1 şi
infinit şi dualismul spiritual - material (R1) al lungimile de undă spiritual-materiale
(R1) sub raportul R2/R1 cuprins între 1 şi 0 defineşte unda universului
nostru material-spiritual, al luminii “văzute” şi luminii “nevăzute”. (Fig.29)
Omul observă existenţa
materială prin „infinit” şi percepe existenţa spirituală prin „zero”. Omul
observă existenţa material-spirituală prin „infinitul observabil” diferit
de „infinitul absolut”, raportat la nivelul observaţiei şi percepe existenţa
spiritual-materială diferit de „zero absolut”.
Omul îşi observă universul
material-spiritual prin relaţia unui pătrat, pe orizontală, ale cărui laturi
sunt egale prin infinitul observat, (partea din stânga este egală
cu partea din dreapta, egală prin infinitul observat) şi îşi
percepe universul spiritual prin înălţarea pătratului într-un cub). Existenţa
materială (R2) este definită prin inversul existenţei spirituale (R1), astfel
(R2) =1/(R1) şi (R1)=1/(R2), (R2) =1/(R1)(0)= infinitul absolut, iar (R1)=1/(R2)
(infinitul absolut)=0, în care (R2) =1/0 = infinitul absolut, iar (R1)=0
=1/infinit absolut =0, (R2) absolut = inversul (R1) absolut în care (R2)
=R1/R2=1, iar (R1)=R2/R1=1.
Multiplicarea inversului existenţei
pătratului existenţei spirituale (R1) defineşte pătratul existenţei primordiale
(R2)*. Orice multiplicare prin infinitul absolut defineşte multiplicarea „simetrică”,
iar orice multiplicare prin infinitul observat care este diferit
de infinitul absolut, defineşte multiplicarea asimetrică. Multiplicarea
prin infinitul absolut defineşte relaţia de insimetrie simetrică dintre pătratul
material - primordial B=infinit şi pătratul spiritual-primordial A =0, în care
pătratul material - primordial B=1/A, B=1/0=infinit, iar pătratul
spiritual-primordial A=1/B, A=1/infinit =0. Pătratul B este definit „plin” prin
inversul pătratului A, „gol”. Relaţia de insimetrie simetrică dintre pătratul A
„gol” şi pătratul B „plin” prin relaţia de multiplicare asimetrică se va
transforma în dreptunghiul relaţiei dintre triunghiul lungimilor de undă
spiritual-materiale A şi triunghiul lungimilor de undă material-spirituale B.
Omul, ca şi Fibonacci, observă
relaţia de insimetrie asimetrică din dreptunghiul a,b,c,d, prin lungimile de
undă material-spirituale ale luminii „văzute” sub raportul
R1(a)/R2(b)=1,618. (Fig.30)
Lungimile de undă
spiritual-materiale (R1) sunt definite prin relaţia de insimetrie asimetrică a
lungimilor de undă material-spirituale (R2), iar lungimile de undă
material-spirituale (R2) sunt definite prin relaţia de insimetrie asimetrică a
lungimilor de undă spiritual-materiale (R1).
Relaţia de insimetrie
asimetrică dintre lungimile de undă material-spirituale şi lungimile de undă
spiritual-materiale definesc undele material-spirituale ale existenţei
material-spirituale. Fiecărei viteze material-spirituale (Vms) îi corespunde
prin relaţia de insimetrie asimetrică o viteză spiritual-materială (Vsm).
Viteza material-spirituală (Vms) este invers proporţională cu viteza
spiritual-materială (Vsm).
Cu cât cresc subvitezele material-spirituale
(Vms) spre infinitul existenţei spirituale, cu atât supervitezele spiritual-materiale
(Vsm) scad spre zeroul existenţei spirituale.
Subvitezele şi supervitezele
material-spirituale (Vms) scad prin multiplicare spre existenţa primordială şi
cresc prin succesiune spre existenţa spirituală. Supervitezele
spiritual-materiale (Vsm) cresc prin multiplicare spre existenţa primordială şi
scad prin succesiune spre existenţa spirituală. (Fig.31)
Mărimea undelor material-spirituale
este definită de mulţimea multiplicărilor matricei undei material-spirituale.
Mulţimea multiplicărilor matricei undei material-spirituale defineşte involuţia
universului spre existenţa primordială, iar mulţimea succesiunilor matricei
material-spirituale defineşte evoluţia universului spre existenţa spirituală. Universul
primordial este un univers al neentropiei, definit printr-o infinitate de
multiplicări simetrice.
Universul primordial al relaţiei de insimetrie
simetrică dintr-un pătrat prin relaţia de insimetrie asimetrică se defineşte in
relaţia unui dreptunghi al existenţei material-spirituale. Mărimea subvitezelor
lungimilor de undă material-spirituale raportate la supervitezele lungimilor de
undă spiritual-materiale prin relaţia de insimetrie asimetrică, definesc undele
material-spirituale a evoluţiei universului nostru începând cu regnul
mineral, regnul vegetal, regnul animal şi om. (Fig.32-33-34)
Exemplu: Pentru o exemplificare a evoluţiei universului, am
să folosesc grafica “cu mâinile” in care presupunem mâna stângă „din
oglindă”, spirituală prin existenţa spiritual-materială, iar mâna stângă şi mâna
dreaptă „reale”, materiale prin existenţa material-spirituală, în care: 1)
Mâna stângă spirituală” din oglindă (R1) prin multiplicare simetrică
defineşte mâna stângă materială (R1)*, 2) mâna stângă materială (R1)* prin
multiplicarea asimetrică, defineşte mâna dreaptă materială (R2), 3) mâna
dreaptă materială (R2), prin succesiune defineşte mâna stângă
spirituală “în oglindă” (R1).
Relaţia de multiplicare
simetrică dintre mâna stângă spirituală “din oglindă” (R1) şi mâna stângă
materială (R1)* şi relaţia de multiplicare asimetrică dintre mâna stângă materială
(R1)* şi mâna dreaptă materială (R2) defineşte starea de colaps a
existenţei material-spirituale, iar relaţia de succesiune dintre mâna dreaptă
materială (R2) şi mâna stângă spirituală “în oglindă” (R1) defineşte starea
de graţie a existenţei spiritual-materiale. Relaţia de
multiplicare asimetrică dintre mâna stângă (R1)* şi mâna dreaptă materială (R2),
şi relaţia de succesiune dintre mâna dreaptă materială (R2) şi mâna stângă
spiritual (R1) defineşte un ciclu al existenţei material- spirituale.
Relaţia de multiplicare simetrică şi asimetrică
a stării de colaps este definită prin subvitezele lungimilor de undă
material-spirituale iar succesiunile stării de graţie spiritual-materiale sunt
definite prin supervitezele lungimilor de undă spiritual-materiale. Starea de
colaps este definită de starea de repaus prin viteza observabilă a luminii „văzute”,
iar starea de graţie este definită de schimbarea stărilor de colaps. Evoluţia
universului este definită de multiplicările simetrice şi asimetrice prin
succesiune. (Fig.35)
Universul se “desprinde” din
existenţa spirituală, prin relaţia de insimetrie simetrică şi se “întoarce” în
existenţa spirituală prin relaţia de insimetrie asimetrică sub forma
universului nostru material-spiritual. Universul se “desprinde” prin simetrie şi
se “întoarce” prin asimetrie în existenţa spirituală.
Fizica cuantică prin teoria lui
Einstein se opreşte la nivelul relaţiei dualismului material
(R2), prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2), în care relaţia R1
defineşte viteza materială, iar R2 defineşte timpul material.
Universul lui Einstein este raportat la spaţiu, prin relaţia
dualismului material (R2) dintre viteza materială R1 şi timpul material R2 sub
raportul R1/R2=1,618. Relaţia dualismului material (R2), dintre timpul R2 şi
viteza R1 sub raportul R1(viteza)/R2(timp) =1,618 defineşte spaţiul
prin viteza luminii de 300.000 km/sec.
Dualismul material (R2) este
definit de timpul necesar observaţiei spaţiului prin “poziţia” relaţiei dintre
R1(viteză) şi R2(timp), raportat la “viteza” luminii de 300.000 Km/sec.
Teoria noastră este definită de
dualismul extins al relaţiei de insimetrie asimetrică dintre dualismul material
(R2) al teoriei lui Einstein, prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2)
şi dualismul spiritual (R1) al teoriei propuse, prin relaţia de succesiune
(R2-R1).
Omul observă dualismul material
(R2) al raportului vitezei luminii „văzute” R1/R2=1,618 dintre mâna stângă
“reală” (+)(R1)* şi mâna dreaptă “reală” (-)(R2) prin spaţiu şi percepe
relaţia dualismului spiritual (R1), al raportului luminii “nevăzute”
R2/R1=0,618 dintre mâna dreaptă “reală” (-)(R2) şi mâna stângă “în
oglindă”(+)(R1) prin gravitaţie.
Spaţiul defineşte starea de
colaps, iar gravitaţia defineşte starea de graţie. Dualismul extins este
raportat atât la omul observator, cât şi la regnul observator. În cazul
omului observator, teoria dualismului extins este raportată la viteza luminii
”văzute”, definită de constanta lungimii de undă material-spirituală a raportului
de aur R1/R2=1,618 prin care omul îşi defineşte evoluţia ca observator.
Omul observator defineşte „poziţia
spinului” stării de colaps prin relaţia dualismului material (R2) al
subvitezelor lungimilor de undă material-spirituale sub raportul R1/R2 = 1,618,
iar schimbarea “poziţiei spinului” stării de graţie prin relaţia dualismului
spiritual (R1) al supervitezelor lungimilor de undă spiritual-materiale sub
raportul R2/R1=0,618.
Evoluţia este direct proportionala faţă de
viteză şi invers proportionala faţă de timp. Evoluţia este definită de viteza ce
tinde spre neviteza =0, prin timpul infinitelor multiplicări asimetrice.
Timpul este definit prin infinitatea multiplicărilor asimetrice iar viteza este
definită prin succesiunea infinitelor multiplicări asimetrice.
Vibraţia - Relaţia de insimetrie asimetrică a dualismului extins
dintre relaţia dualismului material-spiritual (R2) prin relaţia de multiplicare
asimetrică (R1-R2) şi relaţia dualismului spiritual-material (R1) prin
relaţia de succesiune (R2-R1) defineşte unda prin vibraţie.
Vibraţia este definită de oscilaţia dintre “dus” prin relaţia
de multiplicare asimetrică (R1-R2) şi “întors” prin relaţia
de succesiune (R2-R1). “Dusul” relaţiei de multiplicare
asimetrică (R1-R2) este definit prin mişcarea de la relaţia R1 la relaţia
R2 cu subvitezele şi supervitezele material-spirituale ale luminii „văzute”,
iar “întorsul” relaţiei de succesiune (R2-R1) este
definit prin mişcarea de la relaţia R2 la relaţia R1 cu supervitezele
spiritual-materiale, ale luminii „nevăzute”. “Întorsul” este inversul
“dusului” (R1)=1/(R2) 1,618=1/0,618 sau “dusul” este inversul “întorsului”
(R2)=1/(R1) 0,618=1/1,618. Relaţia (R1-R2), “dus” este definită de
multiplicarea asimetrică a “întorsului” printr-un “dus” în sensul “întorsului”.
“Dusul” defineşte observaţia
poziţiei, iar “întorsul” defineşte percepţia schimbării poziţiei în altă
poziţie.(Fig.36)
1) „Dusul” prin multiplicare
asimetrică sub raportul R1/R2=cuprins între 1 şi 1,618 defineşte spaţiul prin
observaţia „poziţiei”, iar „întorsul”, prin succesiune sub raportul
R1/R2=cuprins între 1 şi 0,618, defineşte percepţia gravitaţia prin percepţia
schimbării „vitezei”.
2) „Dusul” multiplicării
asimetrice, sub raportul R1/R2=cuprins între 1,618 şi infinit defineşte „poziţia”
observaţiei spaţiului abstract prin cunoaşterea material-spirituală, iar
„întorsul” succesiunii, sub raportul R1/R2=cuprins între 0,618 şi 0 defineşte „viteza”
percepţiei gravitaţiei prin cunoaşterea spiritual-materială.
Relaţiile insimetrie asimetrică
dintre “dusul” lungimilor de undă material-spirituale şi “întorsul” lungimilor
de undă spiritual-materiale definesc universul material-spiritual prin vibraţii.
Evoluţia universului depinde de
mărimea vibraţiilor. Vibraţiile mici definesc un univers evoluat, iar vibraţiile
mari definesc un univers mai puţin evoluat. Vibraţiile mici definesc subviteze
(Vms) mari şi superviteze (Vsm) mici, iar vibraţiile mari definesc subviteze
(Vms) mici şi superviteze (Vsm) mari.
Universul îşi caută desăvârşirea
în existenţa spirituală, prin vibraţii din ce în ce mai mici până când valoarea
unei vibraţii va avea viteza material-spirituală de la R1 la R2 = infinit, iar
viteză spiritual-materială de la R2 la R1 = 0.
“Dusul” prin multiplicare se măreşte
ca timp şi se micşorează ca viteză, iar “întorsul” prin multiplicare se micşorează
ca timp şi se măreşte ca viteză.. “Dusul” prin multiplicare este definit prin
subvitezele lungimilor de undă material-spirituale (R2), iar “întorsul” prin
multiplicare este definit prin supervitezele spiritual-materiale (R1). “Dusul”
desprinde universul prin multiplicare asimetrică, iar “întorsul” întoarce
universul de unde s-a ”dus” prin succesiune. (Fig.37)
Vibraţia prin relaţia de
insimetrie asimetrică “dus-întors” este definită de relaţia dintre coarda
(R1-R2) „poziţie” dus şi coarda (R2-R1) “viteză” întors. Vibraţia definită prin
relaţia “dus-întors” dintre „poziţia” coardei (R1-R2) sub raportul R1/R2=1,618 şi
„viteza” coardei (R2-R1) sub raportul R2/R1=0,618 defineşte lumina “văzută ”
sub viteza de 300.000 km/sec.
Prin subvitezele luminii “văzute”,
omul observă “poziţia” stării de colaps, iar prin supervitezele luminii “nevăzute”
omul percepe schimbarea “poziţiei” în altă nouă “poziţie”. Observaţia “poziţiilor”
stărilor de colaps este definită de subvitezele lungimilor de undă
material-spirituale, raportate la (cms)=1,618 iar percepţia schimbărilor “poziţiilor”
prin ”viteza” stării de graţie este definită de supervitezele lungimilor de
undă spiritual-materiale raportate la (csm)=0,618.
Din unda vibraţiei
universului omul observă “dusul” coardei (R1-R2) sub raportul
R1/R2=1,618 şi percepe “întorsul” coardei (R2-R1) sub raportul
R2/R1=0,618.
Exemplu: O explicaţie ipotetică a experimentului celor două
fante, este: 1) la trecerea a fotonilor
prin cele două fante observăm “demonstrativ” prin percepţie distribuţia
fotonilor pe un panou, sub forma unui număr par de dungi, reprezentând unda
luminii „văzute şi nevăzute”, în care unda este definită prin relaţia de
insimetrie asimetrică a dualismului extins dintre lungimile de undă
material-spirituale şi lungimile de undă spiritual-materiale “văzute şi
nevăzute”. 2) la intervenţia observatorului, distribuţia fotonilor pe panou
nu mai este demonstrativă, sub forma dualismului extins, de undă, ci sunt
observate sub forma dualismului material-spiritual (R2) a lungimilor de undă
material-spirituale, a luminii “văzute”, prin cele două fante,
reprezentate pe panou prin două dungi.
Observaţia este definită de
relaţia dualismului material-spiritual (R2) prin relaţia de multiplicare
asimetrică (R1-R2) sub raportul R1/R2=1,618. Prima dată demonstrativ, observăm
prin percepţie unda “luminii văzute şi luminii nevăzute”, iar a doua oară, prin
intervenţia observatorului, observăm lungimile de undă material-spirituale “ale
luminii văzute”. (R2). (Fig.38)
a) Vibraţia existenţei primordiale este definită prin dualismul
extins dintre “dusul” subvitezelor lungimilor de undă material-spirituale (R2)*
şi “întorsul” supervitezelor lungimilor de undă spiritual-materiale (R1) sub
raportul (R1)/(R2)*=1 şi (R2)*/(R1)=1 în care “dus-întorsul” sunt simetrice, anulându-se.
b) Vibraţia existenţei spirituale este
definită prin dualismul extins dintre “dusul” subvitezelor lungimilor de undă
material-spirituale (R2) sub raportul R1/R2=infinit, determinat, prin relaţia
de multiplicare asimetrică şi “întorsul” supervitezelor lungimilor de undă
spiritual-materiale (R1) sub raportul R2/R1=0, nedeterminat prin relaţia de
succesiune.
Existenţa spirituală este
definită de vibraţia “dus” prin relaţia de multiplicare asimetrică a „poziţiei”
1 într-o infinitate de „poziţii 1,2 3, infinit” sub raportul R1/R2=infinit, şi
“întors” prin schimbarea de la
R 2 în R1 cu viteza raportului R2/R1=0.
Exemplu ipotetic: Un nepunct care se mişcă cu viteza =0 va defini o
nesuprafaţă „goală”, iar un punct care se mişcă prin multiplicarea asimetrică a
nepunctului într-o infinitate de puncte va defini o suprafaţă
„plină”. Un nepunct care se misca cu viteza =0 va definii o infinitate de puncte, iar o infinitate de puncte se va defini printr-un nepunct care se misca cu viteza=0. Infinitatea de puncte va definii suprafata unei coli, iar viteza lor de schimbare va definii culoarea colii. Viteza cea mai mare de schimbare a punctelor observabila de om este definita prin culoarea neagra. O mulţime de puncte asimetrice definesc „poziţia” prin coală de hârtie, cantitate, iar prin
a vitezele diferite de 0 dintre puncte definesc culoarea colii de hârtie, calitatea.
Cantitatea este
definită de relaţia dintre lungime şi lăţime prin suprafaţă, iar
calitatea ,culoarea, este definită prin înălţarea punctelor suprafeţei în spaţiu. Înălţarea
punctelor suprafeţei prin spaţiu defineşte culoarea. Culoarea este definită
prin spaţiu, iar spaţiul este definit prin culoare.
Exemplu: Fluturele are aripi
colorate, această culoare este materializată prin module spaţiale aşezate pe
suprafaţa aripii, module ale cărui raporturi a/b îi corespund, culorii albastre,
verzi etc. În funcţie de viteza schimbărilor înălţimilor dintre puncte se defineşte culoarea
colii (calitatea).
În funcţie de vitezele înălţimilor spaţiilor spre 0, spaţiile se vor îndrepta spre culoarea neagră a existenţei
spirituale, a corpului negru al lui Plank, a găurii negre.
Existenţa este definită atât de
mulţimea punctelor (cantitate) prin „poziţie” şi de culoarea lor (calitate)
prin „viteza” schimbări multimii punctelor. Existenţa spirituală este “totul” prin
cantitatea existenţei material-primordiale şi „nimic” prin calitatea existenţei
spirituale în acelaşi timp. Existenţa spirituală este definită prin relaţia
dintr-un pătrat „gol” cu nepuncte negre, definit prin superviteza (R1)=0 şi un
pătrat „plin” cu puncte albe, definit prin superpoziţia (R2)=infinit.
c) Vibraţia existenţei
material - spirituale este definită de viteza luminii observate
“văzute” prin dualismul extins dintre “dusul” prin spaţiul subvitezelor
lungimilor de undă material-spirituale (R2) observate, sub raportul R1/R2
cuprins intre 1 şi 1,618 şi “întorsul” prin gravitaţia supervitezelor
lungimilor de undă spiritual-materiale (R1) percepute, sub raportul
R2/R1 cuprins între 1 şi 0,618.
d) Vibraţia existenţei
spiritual - materiale este definită de
supervitezele luminii “nevăzute” prin relaţia dualismului extins dintre “dusul”
supervitezelor material-spirituale (R2) sub raportul R1/R2 cuprins
între 1,618 şi infinit şi “întorsul” supervitezelor spiritual-materiale (R1) ale
gravitaţiei, sub raportul R2/R1 cuprins între 0,618 şi 0.
e) Vibraţia existenţei
universului material-spiritual este definită
prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre “dusul” subvitezelor şi
supervitezelor lungimilor de undă material-spirituale (R2) sub raportul R1/R2
cuprins între 1 şi infinit şi “întorsul” supervitezelor lungimilor de undă
spiritual-materiale (R1) sub raportul R2/R1 cuprins între 1 şi 0. Multiplicarea
asimetrică a observaţiilor prin “poziţie” defineşte starea de colaps sau starea
de graţie material-spirituală, iar succesiunea percepţiei “poziţiei”
prin”viteză” defineşte starea de graţie spiritual-materială.
Suprapunerea “poziţiei” stării de colaps cu
“viteza” stării de graţie spiritual-materială, defineşte starea de graţie
spirituală. Starea de colaps a subvitezelor prin starea de graţie spiritual
materială a supervitezelor tinde spre starea de graţie spirituală, în care
vitezele material-spirituale= infinit se suprapun peste vitezele
spiritual-materiale=0.
Spaţiul prin gravitaţie tinde
spre starea de graţie spirituală. Multiplicarea asimetrică a spaţiului existenţei
material-spirituale prin succesiunea gravitaţiei existenţei spiritual-materiale
tinde spre existenţa spirituală. Teoria prezentată este raportată la observatorul
“poziţiei” stării de colaps a subvitezelor prin relaţia de insimetrie
asimetrică cu percepţia “vitezei” stării de graţie a
supervitezelor. Omul definit prin observatorul stării de colaps a subvitezelor
material-spirituale va căuta prin relaţia de insimetrie asimetrică a percepţiei
stării de graţie a supervitezelor spiritual-materiale starea de graţie a
nevitezei spirituale =0, în care omul “poziţie” este în acelaşi timp şi
omul”viteză”.
Timpul vitezei necesare observaţiei
“poziţiei” poate fi mai mare sau mai mic, în funcţie de cât de evoluat este
observatorul, în care observatorul poate fi:
1) regnul mineral printr-un
timp mare şi o viteză mică de observaţie;
2) regnul vegetal printr-un
timp mai puţin mare şi o viteză mai mare de observare;
3) regnul animal printr-un timp
mai scurt şi o viteză mult mai mare de observare.
Entitatea observatorului stării
de colaps a “poziţiei” prin viteza cea mai rapidă defineşte universul.
Omul, faţă de alţi observatori
cunoscuţi, defineşte observaţia stării de colaps prin infinitul observat
raportat la subviteza cea mai mare, dar în acelaşi timp îşi raportează starea
de colaps a infinitului absolut al existenţei spirituale, prin Dumnezeu sau
altă entitate în funcţie de credinţă.
Infinitul absolut este dat
aprioric prin multiplicare simetrică a existenţei spirituale, iar infinitul
observabil este dat post-aprioric prin observaţia unei părţi din infinitul
absolut aprioric prin multiplicare asimetrică.
Omul este definit prin multiplicarea
asimetrica a lui Dumnezeu - „Fii asemeni Mie” - , iar Iisus este definit prin
multiplicarea simetrică a lui Dumnezeu. Universul este definit de omul
observator raportat la vibraţia luminii ”văzute” prin relaţia
de insimetrie asimetrică a dualismului material (R2), sub raportul R1/R2
cuprins între 1,618 şi infinitul observat. Omul observă infinitul spaţiului
prin lumina „văzută” a relaţiei de multiplicare asimetrică sub
R1(viteza)/R2(timp)=1,618.
Omul observă vibraţia
universului nostru prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre vitezele
lungimilor de undă material-spirituale şi vitezele lungimilor de undă
spiritual-materiale, printr-un spaţiu care se dilată prin multiplicare la
infinit şi se contractă prin succesiune la 0.
Evoluţia universului, raportată
la relaţia dualismul material-spiritual (R2).
Omul normal, ca şi omul de ştiinţă,
observă, „vede” dilatarea spaţiului prin multiplicarea lui asimetrică şi „nu
vede”, nu percepe contractarea spaţiului prin gravitaţie, la fel ca şi în cazul
experimentului cu fantele. Perspectiva materiala este definita prin infinit, omul observa material dilatarea prin infinit si nu observa material perceptia contractiei prin zero. Fizica actuala susţine că
universul se dilată. (Fig.39)
Evoluţia universului este
raportată la observaţie prin relaţia dualismului material-spiritual.
Omul percepe evoluţia spaţiului
universului prin starea de colaps a relaţiei dualismului material-spiritual
(R2), definită prin raportul ratei raportului relaţiei de multiplicare
asimetrică (R1-R2) (R1)5/(R2)3, 8/5, 13/8=1,618, sub forma dilatării spiralei şirului
lui Fibonacci, în care relaţia de multiplicare asimetrică este definită prin
relaţia de multiplicare simetrică (R1-R2*) a relaţiei R1=R2*=5,8 în acelaşi
timp cu relaţia de multiplicare asimetrică a relaţiei (R1-R2), R1 este diferit
de R2, în care, (R1)5/(R2)3, etc. prin R1=5, iar R2=3 sau R1=8.
Omul este raportat la relaţia
de multiplicare asimetrică prin observaţia dilataţiei reprezentată în această
figură. (Fig. 40)
Evoluţia universului raportată
prin relaţia dualismului extins la alţi observatori.
Prin teoria dualismului extins
universul se dilată prin multiplicare asimetrică şi se contractă prin
succesiune. Universul se dilată prin observaţie şi se contractă prin percepţie. Evoluţia
universului este definită prin relaţia dualismului extins in funcţie de
observator.
1) Universul este definit de
vibraţia luminii “văzute” (V1ms) de regnul mineral ca observator prin relaţia
de insimetrie asimetrică dintre relaţia dualismului material (R2) sub raportul R1/R2
= de exemplu 1,121 şi relaţia dualismului spiritual (R1) sub raportul
R2/R1=1/1,21, prin multiplicare.
2) Universul este definit de
vibraţia luminii “văzute” (V2ms) de regnul vegetal ca observator prin relaţia
de insimetrie asimetrică dintre relaţia dualismului material (R2) sub raportul
R1/R2=1,35, şi relaţia dualismului spiritual (R1) sub raportul R2/R1=1/1,35,
prin multiplicare.
3) Universul este definit prin
vibraţia luminii”văzute”(V3ms) de regnul animal ca observator prin relaţia de
insimetrie asimetrică dintre relaţia dualismului material (R2) sub raportul
R1/R2=1,55 şi relaţia dualismului spiritual (R1) sub raportul R2/R1=1/1,55,
prin multiplicare.
4) Universul este definit de
vibraţia luminii ”văzute” (cms) de om ca observator prin relaţia de insimetrie
asimetrică dintre relaţia dualismului material (R2) sub raportul R1/R2=1,618 şi
relaţia dualismului spiritual (R1) sub raportul R2/R1=0,618, prin multiplicare.
(Fig.
41)
Vibraţia universului nostru material-spiritual este definită de relaţia de insimetrie asimetrică dintre supervitezele
lungimilor de undă material-spirituale şi supervitezele lungimilor de undă
spiritual-materiale, printr-un spaţiu care se dilată spre infinit, prin
multiplicarea asimetrică şi se contractă spre 0 prin succesiune, suprapunându-se
într-un spaţiu (nespaţiu) al existentei spirituale, in care supervitezele
existentei material-spirituale=infinit şi supervitezele existenţei
spiritual-materiale=0 sunt definite prin raportul R2/R1=0, infinit/0=0.
(fig.42)
Gravitaţia. Relaţia dualismului material-spiritual (R2) prin relaţia
de multiplicare asimetrică dintre R1-R2 sub raportul R1/R2 cuprins între 1 şi
1,618 defineşte „spaţiul”, iar relaţia dualismului spiritual-material (R1) prin
relaţia de succesiune dintre R2-R1 sub raportul cuprins între 1 şi 0,618 defineşte
„gravitaţia”.
Relaţia de insimetrie
asimetrică a dualismului extins dintre relaţia dualismului material-spiritual
(R2) prin spaţiul raportului R1/R2 cuprins între 1 şi 1,618 şi relaţia
dualismului spiritual-material (R1) prin gravitaţia raportului (R2)/(R1) cuprins
între 1 şi 0,618 defineşte existenţa universului nostru material –spiritual
“văzut şi nevăzut”.
În funcţie de mărimea
subvitezelor material-spirituale, universul îşi defineşte spaţiul, iar în funcţie
de supervitezele spiritual-materiale îşi defineşte gravitaţia. Spaţiul este
definit prin insimetria asimetrică a gravitaţiei. Spaţiul este definit prin
relaţia de multiplicare asimetrică, iar gravitaţia este definită prin relaţia
de succesiune. Gravitaţia prin relaţia de succesiune defineşte evoluţia existenţei
material-spirituale spre existenţa spirituală.
Gravitaţia este proporţională
cu supervitezele spiritual-materiale, iar spaţiul este invers proporţional cu
subvitezele material-spirituale. Cu cât un spaţiu este mai mare, mai neevoluat,
cu atât subvitezele material-spirituale sunt mai mici, iar supervitezele
spiritual-materiale ale gravitaţiei sunt mai mari. Cu cât viteza
material-spirituală (Vms) este mai mare şi spaţiul mai mic, cu atât viteza
spiritual-materială (Vsm) a gravitaţiei este mai mică.
Gravitaţia este proporţională
cu spaţiul şi cu supervitezele şi invers proporţională cu subvitezele. Cu cât
subvitezele sunt mai mari, cu atât gravitaţia este mai mică, iar cu cât
subvitezele sunt mai mici, cu atât gravitaţia va fi mai mare. Cu cât un spaţiu
este mai mare, cu atât va fi nevoie de o gravitaţie mai mare.
Gravitaţia tinde să unească
infinitatea spaţiilor din univers într-un singur spaţiu, nespaţiu.
Un exemplu: omul, datorită
percepţiei gravitaţiei, îşi uneşte cele două mâini, stânga şi dreapta, printr-o
singură mână (unită), pentru a pătrunde în apă când execută o săritură, aşa şi
universul se uneşte pentru a pătrunde în universul spiritual printr-o gaură neagră.
Spaţiul este definit de relaţia
de insimetrie asimetrică a gravitaţiei prin nespaţiu. Nespaţiul este definit
prin “spaţiul” existenţei spirituale. Spaţiul material defineşte materia, iar
“nespaţiul” spiritual defineşte antimateria. Spaţiul material-spiritual
defineşte materia, iar “nespaţiul” spiritual-material defineşte gravitaţia ca
parte a antimateriei. Gravitaţia ca parte a antimateriei “nespaţiului”
spiritual, ipotetic, defineşte găurile negre ale existenţei spirituale.
Existenţa universului este
definită de dualismul extins al relaţiei de insimetrie asimetrică dintre spaţiu
şi gravitaţie, dintre materie si antimaterie, în care antimateria este definită
prin spirit. Gravitaţia este definită de cunoaşterea apriorică a existenţei
spirituale (R1). Gravitaţia prin relaţia de succesiune defineşte aprioric
sensul universului existenţei material-spirituale spre existenţa spirituală a
raportului R2/R1=0. Relaţia de succesiune poate fi numită relaţia lui Dumnezeu.
(Fig.43)
Coarda. Relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) defineşte
coarda (R1-R2), iar relaţia de succesiune (R2-R1) defineşte coarda (R2-R1).
Vibraţia universului este
definită dintr-o infinitate de corzi (R1-R2) şi (R2-R1) printr-o infinitate de
relaţii de insimetrie asimetrică. Universul este definit printr-o infinitate de
corzi prinse-n noduri (galaxii, regnuri etc.) care vibrează într-un tot unitar
al existenţei spirituale. Coarda relaţiei (R1-R2) defineşte spaţiul, iar coarda
relaţiei (R2-R1) defineşte gravitaţia.
Existenţa este definită
printr-un ciclu dintre vibraţie şi nevibraţie, considerând vibraţia prin spaţiul
coardei relaţiei (R1-R2), iar nevibraţia prin coardei relaţiei (R2-R1).
Vibraţia relaţiei (R1-R2) defineşte universul prin spaţiu, iar nevibraţia relaţiei
(R2-R1) defineşte universul prin gravitaţia.
Evoluţia universului
material-spiritual este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre
spaţiu şi gravitaţie, în care gravitaţia defineşte sensul universului material
sub forma spiralei diagonalelor şirului lui Fibonacci în drumul ei spre existenţa
spirituală.
Gravitaţia, prin succesiunea
relaţiilor printr-o infinitate de insimetrii asimetrice dintre dreptunghiuri,
noduri ale existenţei material-spirituale, defineşte mişcarea elicoidală a întregului
(univers) spaţiu spre existenţa spirituală.
Cunoaşterea şi conştienţa. Raporturile lungimilor de undă material-spirituale şi
lungimilor de undă spiritual-materiale care definesc diversitatea materială si
spirituală a existentei universului sunt definite ca informaţii. Informaţiile
diversităţilor material-spirituale şi spiritual -
materiale definesc cunoaşterea. Diversitatea material-spirituală este
definită de vitezele lungimilor de undă material-spirituale, iar diversitatea
spiritual-materială este definită de supervitezele spiritual-materiale.
1) Informaţiile “poziţiei”
prin subvitezele şi supervitezele lungimilor de undă material-spirituale sub
raportul R1/R2 cuprins între 1 şi infinit definesc cunoaşterea
material-spirituală post-apriorică.
1. b) Cunoaşterea
material-spirituală sub raportul R1/R2 cuprins între 1.618 şi infinit defineşte
spaţiul prin lumină, iar memoria cunoaşterii material-spirituale
sub raportul R1/R2 cuprins între 1.618 şi infinit defineşte gândirea.
2) Informaţiile schimbării
“poziţiei” prin supervitezele spiritual-material sub raportul R2/R1 cuprins
între 1 şi 0 definesc cunoaşterea spiritual-materială apriorică.
2. b) Cunoaşterea apriorică a supervitezelor spiritual-materiale sub
raportul R2/R1 cuprins între 0,618 şi 0 definesc iubirea, iar
memoria cunoaşterii apriorice sub raportul R2/R1 cuprins între 0,618 şi 0
defineşte conştienţa. Omul faţă de alte regnuri este îşi defineşte
conştienţa prin memoria cunoaşterii existenţei apriorice a existenţei
spirituale prin superviteza (R1)=0
3) Informaţiile schimbărilor “poziţiei
spinului” prin supervitezele spiritual-materiale sub raportul R2/R1=0, defineşte cunoaşterea
spirituală.
3. a) Memoria cunoaşterii
spirituale defineşte conştienţa existenţei apriorice. Existenţa
spirituală este definit prin antimaterie.
Lumina este definită prin starea de colaps, iar iubirea este
definită prin starea de graţie. Suprapunerea dintre lumina stării
de colaps prin raportul R1/R2=infinit şi iubirea stării de graţie
prin raportul R2/R1=0 defineşte starea de graţie a existenţei spirituale.
Suprapunerea „luminii” cu „iubirea” defineşte existenţa spirituală. „Prin
lumină şi iubire Mă veţi cunoaşte”.
“Dusul” prin relaţia de multiplicare asimetrică (R1-R2) desprinde universul
prin spaţiu şi „lumină”, iar “întorsul” prin relaţia de succesiune (R2-R1), întoarce
universul prin gravitaţie şi „iubire” de unde s-a ”dus”.
Existenţa material-spirituală a luminii „văzute” este definită de relaţia
dualismului material-spiritual (R2) prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre
spaţiul „poziţia” raportului R1/R2 cuprins între 1 şi 1,618, şi gravitaţia „viteza”
raportului R2/R1 cuprins între 1 şi 0,618, în care spaţiul este definit de
cunoaşterea material-spirituală prin observaţie, iar gravitaţia este definită
de cunoaşterea apriorică prin percepţie. Observaţia este dobândită prin relaţia
de multiplicare asimetrică, a cunoaşterii apriorice în cunoaşterea
post-apriorică, iar percepţia este nedobândită (înnăscută) definită prin cunoaşterea
apriorică a multiplicării simetrice a relaţiei de superviteză (R1)=0.
Existenţa spiritual-materială a luminii „nevăzute” este definită de
relaţia dualismului spiritual (R1) prin relaţia de insimetrie asimetrică
dintre lumina R2 „poziţia” raportului R1/R2 cuprins între 1,618 şi
infinit, şi iubirea R1 „viteza” raportului R2/R1 cuprins între 0,618 şi
0, în care lumina este definită de cunoaşterea material-spirituală prin gândire
iar iubirea este definită de cunoaşterea apriorică prin conştienţă.
Existenţa material-spirituală
Relaţia dualismului extins
dintre dualismul material-spiritual (R2) prin relaţia R1(lumină)(gândire) şi
R2(spaţiu)(observaţie) şi dualismul spiritual (R1) dintre R2 (gravitaţie)(percepţie)
şi R1 (iubire)(conştiinţă) defineşte existenţa material-spirituală a
universului nostru.
Observaţia şi gândirea sunt dobândite
prin cunoaşterea material-spirituală a relaţiei de multiplicare asimetrică, iar
percepţia, conştienţa, iubirea, sunt nedobândite (înnăscute) prin cunoaşterea
apriorică a relaţiei de superviteză (R1).
Spaţiul prin viteze mai mari ca
viteza luminii „văzute” se defineşte în energie, prin lumină. Omul îşi defineşte
spaţiul prin vitezele mai mari ca viteza luminii „văzute”, prin gândire sau
instrumente care i-ar putea ajuta observaţia peste viteza luminii ”văzute” prin
raporturi ale relaţiei R1/R2 mai mari ca 1,618, sau, în loc de instrumente
ajutătoare, prin raportarea cunoaşterilor supervitezelor material-spirituale
ale gândirii la cunoaşterea apriorică a supervitezelor spiritual-materiale ale
iubirii.
Gândirea este definită prin
viteza cunoaşterii supervitezelor material-spirituale mai mici ca viteza
iubirii cunoaşterii apriorice a supervitezelor spiritual-materiale.
În experimentul cu cele două
fante, omul, prin observaţie, defineşte lungimea de undă material-spirituală,
iar prin gândire defineşte lungimea de undă spiritual-materială, (observabile
experimental prin gândire, în acest caz).
Cunoaşterea apriorică a
supervitezelor raportului R2/R1 cuprins între 0,618 şi 0 transformă instinctul
în iubire prin conştienţă. Instinctul prin conştienţa cunoaşterii apriorice a
existenţei spirituale transformă instinctul în iubire. Conştiinţa omului este
dată prin memoria cunoaşterii apriorice a existenţei spirituale. Omul prin conştienţă,
faţă de regnul animal, transformă instinctul în iubire.
Observaţii.
1) Relaţia dintre mâna dreaptă
(1,+) materială (R2) şi mâna stânga „în oglindă” (3,-) spirituală (R1) este
definită prin relaţia de succesiune (schimbare) (R2-R1), de la mâna dreaptă la
mâna stângă „în oglindă”. Relaţia de succesiune este definită prin
supervitezele lungimilor de undă spiritual-materiale (Vsm) ale cunoaşterii
apriorice. Relaţia de succesiune este definită prin viteza luminii “nevăzute”,
a cunoaşterii apriorice.
2) Relaţia dintre mâna stângă
(4,+) materială (R1)* şi mâna dreaptă (1,+) materială R2 este definită prin
relaţia de multiplicare asimetrică (R1*-R2), iar relaţia dintre mâna stângă „în
oglindă” (3,-) spirituală (R1) şi mâna stângă (4,+) materială (R1)* este
definită prin relaţia de multiplicare simetrică (R1-R1*). Relaţia de
multiplicare asimetrică (R1-R2) este definită prin subvitezele lungimilor de
undă material-spirituale (Vms) ale cunoaşterii material-spirituale. Relaţia de
multiplicare asimetrică este definită prin viteza luminii “văzute”, a
cunoaşterii material-spirituale. Mâna dreaptă (1,+) R2, prin cunoaşterea
apriorică a supervitezelor (Vsm), se transformă, iar mâna stângă spirituală
(din oglinda)(3,-)(R1), iar mâna stângă materială (4,+) R1* prin cunoaşterea
subvitezelor (Vms) se transformă în mâna dreaptă materială (1,+)R2. Mâna
dreaptă materială (1,+)R2, prin relaţia de succesiune a cunoaşterii apriorice
defineşte mâna stângă spirituală (3,-)R1*. Mâna stângă nouă reală definită prin
multiplicarea simetrică a mâinii stângi “din oglindă” va avea viteza cunoaşterii
apriorice a raportului R2/R1 mai mare ca mâna stângă reală anterioară, iar mâna
dreaptă nouă va avea viteza cunoaşterii materiale a raportului R1/R2 mai mare
ca mâna dreaptă reală anterioară.
Existenţa material-spirituală
“evoluează” în sens invers traseului “dat” definit prin multiplicarea simetrică
a lungimilor de undă material-spirituale primordiale a Big Bang-ului.
Cunoaşterea apriorică este definită de relaţia de succesiune, iar cunoaşterea
materială este definită de relaţia de multiplicare asimetrică. Cunoaşterea
apriorică, prin relaţia de succesiune, defineşte schimbarea mâinii reale (dreapta)
R2 „în oglindă”, în altă mână (stânga) nouă (4+) R1*.
Starea de colaps a cunoaşterii
material-spirituale este definită prin relaţia de multiplicare asimetrică, iar
starea de graţie a cunoaşterii apriorice este definită prin relaţia
de succesiune. Starea de graţie este definită aprioric de succesiunea,
schimbarea mâinii drepte reale prin insimetrie asimetrică „în oglindă”.(Fig.44)
Omul îşi defineşte cunoaşterea post apriorică prin informaţie, tehnologie, ştiinţă, etc., iar conştiinţa cunoaşterii
apriorice prin actul de comuniune. Actul comuniunii este definit de relaţia
dualismului extins dintre relaţia dualismului spiritual-materia (R1) şi relaţia
dualismului material-spiritual (R2). Actul de comuniune face legătura dintre
dualismul spiritual-material (R1) şi dualismul material-spiritual (R2), prin
relaţia de insimetrie asimetrică.
Comuniunea este raportată la om
prin actul liturgic al cunoaşterii apriorice a existenţei spirituale. Actul
liturgic conştientizează legătura dintre existenţa spirituală şi existenţa
materială prin relaţia de insimetrie asimetrică. Actul liturgic
materializează legătura dintre existenţa spirituală şi existenţa
materială prin spaţiul liturgic sau spaţiul eclezial. Actul
liturgic defineşte existenţa omului prin comuniunea dintre spirit şi materie. Orice
existenţă este rezultatul comuniunii dintre dualismul material-spiritual (R2) şi
dualismul spiritual-material (R1). Omul îşi defineşte existenţa raportând-o la
adevărul comuniunii dualismului extins prin actul liturgic.
Omul este definit prin relaţia
de insimetrie asimetrică dintre cunoaşterea material-spirituală prin dualismul
material-spiritual (R2) şi cunoaşterea apriorică prin dualismul
spiritual-material (R1), în care cunoaşterea dualismului material (R2) este
definit de spaţiu prin relaţia dintre R1(viteză) şi R2(timp), iar cunoaşterea
apriorică a dualismului spiritual (R1) este definită de Dumnezeu prin relaţia
dintre R2 (Iisus) şi R1 (Sf. Duh).
Evoluţia tinde prin relaţia de
insimetrie asimetrică a actului liturgic către suprapunerea dualismului
material (R2) a spaţiului prin om, cu dualismul spiritual (R1) prin Dumnezeu.
Actul liturgic este definit de relaţia dualismului extins dintre omul
dualismului material-spiritual (R2) şi Dumnezeul dualismului spiritual-material
(R1), prin CUVÂNT. „La început a fost CUVÂNTUL şi CUVÂNTUL a fost Dumnezeu”.
Relaţia de insimetrie
asimetrică prin actul liturgic este definită aprioric prin CUVÂNTUL lui Dumnezeu.
CUVÂNTUL defineşte existenţa universului prin relaţia de insimetrie asimetrică
dintre dualismul material-spiritual (R2) şi dualismul spiritual-material (R1). Cuvântul
prin raportul dintre dualismul material-spiritual (R2) şi dualismul spiritual
material (R1) =0 îl defineşte pe Dumnezeu, iar prin raportul dualismului
spiritual-material (R1) şi dualismul material-spiritual (R2) =infinit îl defineşte
pe Iisus. CUVÂNTUL este definit prin Sf. Duh prin relaţia dintre Dumnezeu
şi Iisus. Cuvântul este definit prin relaţia Sf. Treimi dintre
Dumnezeu tatăl, Dumnezeu Fiul şi Sf. Duh. Conştienţa este definită de memoria
cunoaşterii apriorice a cunoaşterii spirituale în veşnicia (Raiului).
Omul caută prin dualismul
material (R2) al gândirii, cunoaşterea material - spirituală a informaţiei,
tehnologiei, iar prin dualismul spiritual-material (R1) al cunoaşterii apriorice
a actului liturgic, întoarcerea în Rai.
Omul prin gândirea cunoaşterii
material-spirituale a informaţiei, tehnologiei va găsi “lumina” iar
prin conştienţa cunoaşterii apriorice a actul liturgic va găsi “iubirea”. Omul
va găsi existenţa spirituală prin actul de comuniune a dualismului extins
dintre cunoaşterea material-spirituală, gândire, prin ”lumină” şi cunoaşterea
apriorică, conştienţă, prin “iubire”. Omul îşi găseşte existenţa spirituală
atunci când poate să fie “poziţie şi viteză”, pisica moartă şi vie,
om şi Dumnezeu, în acelaşi timp.
Existenţa spirituală este
definită prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre “lumină” şi “iubire” prin
raportul dualismului extins dintre (R2)lumina /(R1) iubire=0. “Prin
lumină şi iubire Mă veţi cunoaşte”.
Entitatea care defineşte
cunoaşterea material-spirituală prin “lumină” odată cu cunoaşterea apriorică
prin “iubire” defineşte universul spiritual, “Raiul”. Universul spiritual
(Raiul) este însăşi entitatea lui Dumnezeu. Omul a fost alungat din Rai odată
cu apariţia gândirii prin conştientizarea cunoaşterii post-apriorice şi se
poate întoarce în Rai odată cu conştientizarea cunoaşterii apriorice a cunoaşterii
spirituale.
Starea de graţie. Cunoaşterea subvitezelor material-spirituale prin relaţia
de multiplicare asimetrică (R1-R2) a dualismului material-spiritual (R2) defineşte
starea de colaps sau starea de graţie material-spirituală. Cunoaşterea
supervitezelor spiritual-materiale prin relaţia de succesiune (R2-R1) a
dualismului spiritual-material (R1) defineşte starea de graţie
spiritual-materială. sau schimbarea observaţiei stării de colaps prin
supervitezele spiritual-materiale defineşte starea de graţie
spiritual-materială.
Cunoaşterea vitezelor
spirituale prin raportul relaţiei de multiplicare R1/R2=infinit şi raportul
relaţiei de succesiune R2/R1=0 defineşte starea de graţie spirituală. „Dusul”
din R1 în R2 cu viteza subvitezelor defineşte starea de colaps. „Întorsul” din
R2 în R1 prin viteza supervitezelor defineşte starea de graţie
spiritual-materială, iar relaţia dintre „dusul” din R1 în R2 cu viteza
raportului R1/R2=infinit şi „întorsul” din R2 în R1 prin viteza raportului
neviteză R2/R1=0, defineşte starea de graţie spirituală. Subvitezele
observaţiei “poziţiei” definesc starea de graţie material-spirituală sau stare
de colaps iar schimbarea stării de colaps prin supervitezelele
spiritual-materiale defineşte starea de graţie spiritual-materială.
Omul, observatorul stării de
colaps a subvitezelor, va căuta prin conştienţa cunoaşterii apriorice a vitezei
spirituale schimbarea observaţiei stării de colaps în starea de graţie
spirituală prin starea de graţie spiritual-materială. Starea de colaps prin
relaţia de multiplicare asimetrică defineşte unda prin spaţiu, iar schimbarea
undei (R2) prin relaţia de succesiune (R2-R1) în altă undă (R1) în sensul
existenţei spirituale defineşte starea de graţie spiritual-materială prin gravitaţie.
Unda defineşte starea de colaps prin relaţia de insimetrie asimetrică iar
propagarea undelor defineşte starea de graţie spiritual-materială prin
succesiunea relaţiilor de insimetrie asimetrică. (Fig. 37)
Starea de colaps este definită
de cunoaşterea material-spirituală a subvitezelor luminii “văzute” prin “lumină” iar
starea de graţie spiritual-materială este definită de cunoaşterea apriorică a
supervitezelor luminii “nevăzute” prin “iubire”. Starea de graţie
spirituală este definită prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre “lumină” şi “iubire” prin
raportul dualismului extins dintre (R2)lumina /(R1) iubire=lumina infinit
absolută şi (R1) iubire/(R2)lumina =0 iubirea absolută. “Prin lumină şi iubire Mă veţi
cunoaşte”. Starea de graţie spirituală defineşte existenţa spirituală
“Rai, veşnicie”. (Fig.45)
Mişcarea de diagonală. Vibraţia, oscilaţia “dus - întors” “corpuscul - undă”
“poziţie - viteză” este raportată faţa de un reper. Acest reper defineşte prin
relaţia de insimetrie asimetrică vibraţia regnului mineral, vegetal, animal, etc.
Reperul relaţiei de insimetrie asimetrică este definit prin relaţia de
superviteză R. Relaţia de superpoziţie defineşte relaţii de insimetrie
asimetrică. Reperul ca relaţie de superpoziţie defineşte relaţia de insimetrie
asimetrică prin mişcarea de diagonală. În teoria noastră, reperul oscilaţiilor
prin mişcarea de diagonală defineşte vibraţiile universului în căutarea
existenţei spirituale.
Mişcarea de diagonală în
căutarea existenţei spirituale, cu viteza subvitezelor, defineşte relaţia de
insimetrie asimetrică într-un dreptunghi al existenţei material-spirituale. Mişcarea
de diagonală în căutarea existenţei spirituale cu viteza supervitezelor, defineşte
relaţia de insimetrie asimetrică intr-un dreptunghi al existenţei
spiritual-materiale.
Mişcarea de diagonală îşi găseşte
existenţa spirituală prin viteza= infinit şi viteza=0. Mişcarea de diagonală cu
viteza infinită defineşte relaţia de superpoziţie (R2) iar cu viteza =0 defineşte
relaţia de superviteză (R1).
Mişcarea de diagonală este
definită prin “Cuvânt”. “La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era
Dumnezeu” Ioan.
Mişcarea de diagonală este
definită prin “Cuvânt”. Omul prin mişcarea de diagonală cu viteza cunoaşterii
material-spirituale defineşte existenţa universului nostru material-spiritual,
iar prin viteza cunoaşterii apriorice defineşte universul nostru
spiritual-material, atunci prin mişcarea de diagonală cu viteza neviteză a ”cuvântului”
cunoaşterii spirituale defineşte existenţa spirituală, în care sunt cuprinse atât
existenţele material-spirituale cât şi existenţele spiritual-materiale.
Concluzii: Omul îşi defineşte viteza
observaţiei în funcţie de cunoaşterea material-spirituală a mijloacelor prin
care poate face observaţia, iar viteza schimbării observaţiei în funcţie de conştienţa
cunoaşterii apriorice a cunoaşterii spirituale prin actul liturgic.
Entitatea care prin mişcarea de
diagonală poate fi în acelaşi timp pisica vie şi pisica moartă sau care este în
acelaşi timp undă şi corpuscul este entitatea care defineşte universul. Dumnezeu
este entitatea care defineşte universul prin viteza spirituală, a suprapunerii
observaţiei stării de colaps cu percepţia stării de graţie a schimbării stării
de colaps.
Suprapunerea
vitezei observaţiei stării de colaps a relaţiei dualismului material (R2) peste
viteza schimbării percepţiei relaţiei dualismului spiritual (R1) defineşte
existenţa spirituală. Mişcarea de
diagonală a relaţiei de insimetrie asimetrică dintre relaţia de superpoziţie
(R2)=infinit şi superviteză (R1)=0, defineşte existenţa spirituală. Mişcarea de
diagonală a relaţiei de insimetrie asimetrică dintre relaţia de poziţie (R2)
diferit de infinit şi viteză (R1) diferit de 0, defineşte existenţa universului
nostru material & spiritual.
Relaţia de superviteză (R), prin relaţia de insimetrie asimetrică a
dualismului extins, defineşte şi este definită de mişcarea prin diagonală
dintre triunghiul subvitezelor dualismului material (R2) şi triunghiul
supervitezelor dualismului spiritual (R1). Superviteza R1 prin relaţia de
insimetrie asimetrică defineşte mişcarea de diagonală prin sensul existenţei
spiritual-apriorice.
Orice mişcare defineşte de-o
parte şi alta a sa o relaţie de insimetrie asimetrică. Orice mişcare este
definită printr-o viteză, iar orice viteză este definită aprioric de relaţia de
superviteză (R1)=0 a existenţei spirituale.
Orice mişcare, prin orice
viteză, este apriorică. Orice mişcare definită prin „poziţia” unei infinităţi
de viteze este definită de sensul căutării supervitezei (R1)=0.
Mişcarea prin stop cadru defineşte
inerţia. Inerţia este definită de sensul vitezei apriorice, oprite prin stop
cadru, în virtutea căutării vitezei=0.
(Fig. 46)
Presupunem relaţia de
insimetrie asimetrică definită printr-un impuls al unui vector de superpoziţie
V(R), descompus în doi vectori, a două sensuri. Primul sens, definit de
vectorul V1(R1), prin dualismul spiritual (R1) al relaţiei de succesiune
(R2-R1), iar al doilea sens, definit de vectorul V2(R2), prin dualismul
material (R2) al relaţiei de multiplicare asimetrică (R1-R2).
Sensul vectorului V1(R1)(+,-)
este definit prin relaţia de insimetrie asimetrică a sensului vectorului V2(R2)
(-,+). Vectorul V este definit prin dualismul extins al relaţiei de insimetrie
asimetrică dintre dualismul sensului (+ -) al vectorului V1(R1) şi dualismul
sensului (- +) al vectorului V2(R2). Sensul vectorului V1(+,-) creează de-o
parte şi de alta a sensului, prin relaţia de succesiune, un spaţiu interior (+,
al mănuşii reale) şi un spaţiu exterior (-, al mănuşii “în oglindă”).
Sensul vectorului V2(-,+) creează
de-o parte şi de alta a sensului, prin relaţia de multiplicare asimetrică, un
spaţiu interior (+, al mănuşii stângi reale) şi un spaţiu interior (-, al mănuşii
drepte reale). Vectorul V1 prin dualismul (R1) relaţiei de succesiune (R2-R1)
şi vectorul V2, prin dualismul (R2) relaţiei de multiplicare asimetrică (R1-R2),
definesc relaţia de insimetrie asimetrică într-un dreptunghi, iar prin relaţia
de multiplicare simetrică (R2)* defineşte relaţia de insimetrie simetrică într-un
pătrat. Vectorul V (R) este definit prin mişcarea de diagonală.
Mişcarea de diagonală defineşte
relaţia dualismului extins al relaţiei de insimetrie asimetrică într-un
dreptunghi şi al relaţiei de insimetrie simetrică dintr-un pătrat, dintre
dualismul material (R2) prin relaţia de multiplicare asimetrică sau simetrică
(R1-R2) dintre interior–exterior (corpuscul-undă) şi dualismul spiritual (R1)
prin relaţia de succesiune (R2-R1) dintre exterior-interior (undă-corpuscul). (Fig.47).
Exemplu în care mişcarea de diagonală prin
relaţia de insimetrie asimetrică cu viteza luminii creează din “nimic” lumina
“văzută”.
Relaţia de
insimetrie asimetrică prin viteza luminii creează lungimile de undă
material-spirituale ale luminii “văzute” şi lungimile de undă
spiritual-materiale ale luminii “nevăzute”. Mişcarea de diagonală creează din
“nimic” lumina “văzută” şi lumina “nevăzută”.
Acest fapt a
fost demonstrat prin experimentul fizicienilor de la Universitatea tehnologică
Chalmers din Gotheburg, care au reuşit să creeze lumina “văzută” din vid, prin
reflexia unei oglinzi care se deplasează cu viteza luminii (viteza reflexiei
relaţiei de insimetrie asimetrică).
Lumina “văzută”
a fost posibilă prin relaţia de insimetrie asimetrică creată de reflexia
oglinzii care se deplasa cu viteza luminii şi nu prin punerea în evidenţă a
particulelor virtuale existente în vid. Multiplicările relaţiei de insimetrie
asimetrică, a reflexiilor în oglindă a creat lumina materială atunci când multiplicările
relaţiei de insimetrie asimetrică erau definite de viteza luminii, viteza
cu care se deplasează oglinda. Ipotetic, dacă oglinda s-ar deplasa cu o viteză
specifică unei anumite unde caracteristică unei anumite materii, aceea materie
ar fi posibil să apară precum lumina “văzută”. În 1970, fizicianul Gerald Moore
a prezis că aceasta se va întâmpla în cazul în care fotonii virtuali s-ar
reflecta într-o oglindă care se mişcă cu viteza luminii.
Numai că, în teoria
pe care o expun, fotonii virtuali şi fotonii reali sunt definiţi prin relaţia
dualismului extins al relaţiei de insimetrie asimetrică. La nivelul
macrocosmosului echilibrul dintre fotonii reali şi fotonii virtuali este
definit de relaţia de insimetrie asimetrică. Relaţia de insimetrie asimetrică
defineşte echilibrul dintre fotonii reali si fotonii virtuali (nu pot exista
unul fără celălalt), ceea ce presupune că din “nimic” prin relaţia de insimetrie
se defineşte universul material-spiritual (al fotonilor reali) şi universul
spiritual-material (al fotonilor virtuali). Din “nimic” prin relaţia de insimetrie asimetrică s-au creat
“văzutele şi nevăzutele”. Mişcarea de diagonală în “nimic” defineşte “văzutele şi
nevăzutele”.
În exemplul de mai sus mişcarea de diagonală a relaţiei
de insimetrie asimetrică cu viteza luminii creează lungimile de undă
material-spirituale “văzute”şi lungimile de undă spiritual-materiale
“nevăzute”. În acest exemplu pe care îl dau este invers: relaţia de insimetrie
asimetrică este creată de succesiunea (schimbarea) lungimilor de undă
material-spirituale “văzute”, raportate la succesiunea (schimbarea) lungimilor
de undă spiritual-materiale”nevăzute” prin reflexia într-o oglindă în mişcare
succesivă.
Succesiunea lungimilor de undă material-spirituale ale
luminii “văzute” raportate prin reflexia lor în oglindă la succesiunile
lungimilor de undă spiritual-materiale ale luminii “nevăzute” defineşte
schimbarea relaţiilor de insimetrie asimetrică. Succesiunea (schimbarea) relaţiilor
de insimetrie asimetrică defineşte starea de graţie spiritual-materială.
Starea de graţie spiritual-materială este definită ca
parte a antimateriei, iar starea de graţie spirituală este definită ca
antimaterie.
Exemplul stării de graţie : dacă ne deplasăm într-o maşină şi privim într-o oglindă
orientată spre sensul de mers al maşinii, vom avea o succesiune de relaţii de
insimetrie asimetrică, dintre imaginea reală “văzută”, din faţa maşinii şi
imaginea „nevăzută” reflectată din „oglindă”. Între imaginile “văzute” din faţa
maşinii şi imaginile „nevăzute” „din oglindă” se formează o mulţime de relaţii
de insimetrii asimetrice, în funcţie de viteza cu care se deplasează maşina.
Imaginile „reale” din faţa maşinii
sunt definite printr-o succesiune de subviteze ale lungimilor de undă
material-spirituale R2, iar imaginile „în oglindă” sunt definite de-o succesiune
de superviteze ale lungimilor de undă spiritual-materiale R1. Succesiunile
imaginilor din faţa maşinii şi succesiunile imaginilor din oglindă sunt
definite în funcţie de deplasarea maşinii.
Deplasarea maşinii creează în acelaşi
timp o succesiune de imagini, din faţa maşinii şi „din oglinda” maşinii. Prin
schimbarea vitezelor maşinii, imaginile din faţa maşinii şi imaginile din
oglinda maşinii vor crea succesiuni ale relaţiilor de insimetrie asimetrică.
Schimbarea relaţiilor de
insimetrie asimetrică create între imaginile din faţa maşinii şi imaginile „din
oglindă” prin deplasarea maşinii definesc starea de graţie spiritual-materială.
Dacă maşina stă pe loc, relaţia dintre imaginea din faţa maşini şi imaginea din
oglindă va crea relaţia de insimetrie simetrică a stării de colaps sau a stării
de graţie material-spirituală.
Dacă maşina se mişcă cu aceeaşi
viteză, relaţiile dintre imaginile din faţa maşinii şi imaginile din oglindă
vor crea relaţii de insimetrii asimetrice egale ale stării de graţie
spiritual-materială neentropică, latentă. Dacă maşina se mişcă cu viteze
diferite tinzând spre infinit, relaţiile dintre imaginile din faţa maşinii
şi imaginile din oglindă vor crea relaţii de insimetrii asimetrice ale stării
de graţie spiritual-materială entropică.
Dacă maşina se mişcă cu viteza
infinită, imaginile din faţa maşinii şi imaginile din oglindă vor fi una,
imaginile se vor suprapune în relaţia de insimetrie asimetrică a stării de
graţie spirituală. Imaginea din faţa maşinii va fi una cu imaginea din oglindă.
Observatorul va simţi starea de graţie spiritual-materială nu datorită
derulării neconvenţionale a imaginii din oglindă, ci ca efect provocat de succesiunea
relaţiilor de insimetrie asimetrică. Acest efect perceput pune în evidenţă existenţa
spirituală a antimateriei.
Efectul stării de graţie
spiritual-materială este comparabil cu acţiunea unui drog al plăcerii, al
iubirii. Efectul reflexiei provocate de insimetria asimetrică dintre lungimile
de undă “văzute” şi lungimile de undă “nevăzute” este definit prin starea
de graţie spiritual-materială ca parte de “antimaterie”. Starea de graţie
spiritual-materială materializează prin efect existenţa relaţiei de insimetrie
asimetrică a mişcării de diagonală ca “antimaterie”. (Fig.48) 
Existenţa spirituală este definită de suprapunerea dualismului material-spiritual
(R2) peste dualismul spiritual - material (R1), prin raportul
R1/R2=infinit şi raportul R2/R1=0. Relaţia de succesiune a dualismului
spiritual-material (R1) schimbă “poziţiile” prin “viteze”, iar relaţia de
multiplicare asimetrică a dualismului material-spiritual (R2) materializează
“viteza” prin multiplicarea ei asimetrică în “poziţie”. Universul material-spiritual
caută existenţa spirituală prin relaţia dualismului extins în care dualismul
material (R2) prin “poziţie” să fie una cu dualismul spiritual (R1) prin
”viteză”. Materia caută starea de graţie, caută să devină una şi aceeaşi cu
gravitaţia, vezi efectul Casimir.
Omul prădător caută starea de graţie prin instinct, în care să devină una cu
prada. Omul ludic caută starea de graţie prin iubirea dintre el şi femeie, în care să
devină una prin copiii. Omul ludic îşi caută prin relaţia dintre bărbatul
spiritual, dansator (R1), al schimbătorului de ritm (viteză) şi femeia
materială (R2), cea care multiplică asimetric schimbările de ritm al dansului
în ”poziţie”, să se suprapună. Relaţia dintre bărbat (R1) şi femeie (R2) caută
prin iubire, veşnicia. Omul prin iubire îşi caută veşnicia prin procreere, în căutarea copilului care să fie
la fel cu Dumnezeu.
Omul religios caută starea de
graţie prin iubire şi lumină să devină una cu Dumnezeu.
In acest context am să definesc, de ce femeia se uită în oglindă, iar barbatul se uită la meci?. Femeia se uită în oglindă ca parte material-spirituală, căutîndu-şi prin relaţia de succesiune " din oglindă", existenţa spiritual-materială, iar bărbatul ca parte spiritual-materială, se uită la meci căutîndu-şi prin multiplicarea lui asimetrică , jucătorul care să-l materializeze în existenţa material-spirituală
Dilatarea universului raportat
la relaţia dualismului material (R2) prin relaţia de insimetrie asimetrică a mişcării
de diagonală. Mişcarea de diagonală într-un pătrat prin relaţia
de insimetrie simetrică defineşte existenţa spiritual-primordială. Pătratul
existenţei primordiale este observat de cele cinci simţuri prin egalitatea
dintre laturi prin infinit. Mişcarea de diagonală în pătratul ale cărui laturi
sunt împărţite în pătratele segmentelor celor cinci simţuri defineşte relaţia
de insimetrie asimetrică a dualismului material (R2) prin relaţia dintre: R1 (viteza
cunoaşterii spiritual-materiale a celor cinci simţuri), şi materializarea
lor în „poziţia” spaţiului relaţiei materiale R2 (a celor trei cunoaşterii
material-spirituale - lungime, lăţime şi înălţime) dintr-un dreptunghi ale cărui
laturi a/b sunt sub raportul de aur 5/3=1,618 în care a=5 cunoaşteri
spiritual-materiale şi b=3 cunoaşteri material-spirituale.
Relaţia dualismului material
(R2) dintre relaţia R1 (cinci cunoaşteri spiritual-materiale) /R2(trei
cunoaşteri material-spirituale) 5/3= 1,618, rata şirului lui Fibonacci, defineşte
existenţa material-spirituală. Mişcarea de diagonală într-un pătrat defineşte
relaţia de insimetrie asimetrică într-un dreptunghi sub raportul R1(a)/R2(b)
cuprins între 1,6 şi infinit, în care relaţia R1 este definită prin n+1
cunoaşteri spiritual-materiale, iar relaţia R2 este definită prin cele trei
cunoaşteri material-spirituale.
Relaţia de insimetrie
asimetrică prin raportul R1(cinci cunoaşteri spiritual-materiale) /R2(trei
cunoaşteri material-spirituale) = 1,618 defineşte existenţa material-spirituală
prin spaţiu. Relaţia de insimetrie asimetrică prin raportul R1(n+1cunoaşteri
spiritual-materiale) /R2(trei cunoaşteri material-spirituale) cuprins intre
1,618 şi infinit defineşte existenţa material-spirituală prin lumină.
Relaţia de insimetrie
asimetrică prin raportul R1(infinite cunoaşteri spirituale) /R2 (trei
cunoaşteri material-spirituale) = infinit/3=infinit defineşte existenţa
spirituală. Mişcarea de diagonală într-un pătrat cu viteza infinită defineşte
relaţia de insimetrie asimetrică într-un dreptunghi al cărui raport a/b =
infinit. Dreptunghiul sub raportul a/b=infinit defineşte mişcarea de diagonală
prin relaţia de superpoziţie R. Viteza mişcării de diagonală este definită de
cunoaşterea apriorică a existenţei spirituale.
Cunoaşterea este definită în
unele teorii ca „materie primă” a universului. “După ce omul moare, informaţiile
nu sunt distruse, ci părăsesc corpul şi sunt distribuite în cosmos sub formă de
părţi de antimaterie”, explică Dr. Stuart Hamerdet, de la Universitatea
Arizona. Cu următoarea precizare: informaţiile nu sunt distribuite în
cosmos, ele se întorc în existenţa spirituală a relaţiei de superviteză (R1)=0
prin mişcarea de diagonală. (Fig.49)
Teoria cuantică actuală defineşte omul printr-un spaţiu „model”
existenţial observat, raportat la relaţia dualismului material-spiritual (R2), care
se dilată prin relaţia dintre viteză şi timp, sub raportul lungimii de
undă a vitezei luminii, R1/R2=1,618.
În teoria expusă, omul îşi defineşte spaţiul modelului, raportat
la relaţia de insimetrie asimetrică a dualismului extins dintre modelul
observat prin cunoaşterea post-apriorică a dualismului material (R2), sub
raportul R1/R2=1,618, şi modelul perceput prin conştienţa cunoaşterii apriorice
a dualismului spiritual-material (R1) sub raportul R2/R1=0. Modelul observat va
căuta modelul perceput prin relaţia de succesiune. Modelul observat este
definit prin relaţia de multiplicare asimetrică, iar modelul perceput căutat
este definit prin relaţia de succesiune. Modelul observat prin relaţia de
succesiune va defini un nou model observat.
Omul va căuta starea de graţie prin schimbarea modelului
observat. Modelul observat al raportului R1/R2=1,618 se va schimba mereu în căutarea
modelului spiritual al raportului R1/R2=infinit. Modelul „observat” este
definit prin starea de colaps a cunoaşterii luminii „văzute”, post-apriorice
iar modelul perceput defineşte starea de graţie a cunoaşterii luminii „nevăzute”
apriorice.
Omul îşi defineşte universul existenţial ca
model “real” prin observaţia lungimilor de undă ale luminii
”văzute” egale cu 1,616 x10-35. Omul percepe universul material
prin modele „reale” observabile, având la bază multiplicările lungimilor de
undă prin raportul de aur, egal cu 1,618, raport care marchează atât
natura, gândirea, ştiinţa, filozofia, arhitectura, etc. Vezi elicoida şirului
lui Fibonacci.
Omul prin relaţia de insimetrie asimetrică dintre
cunoaşterea modelului observat post-aprioric şi modelul perceput aprioric se va
schimba prin noi modele observabile ”reale”. Cunoaşterea apriorică a existenţei
spirituale va determina sensul modelelor „reale”. Omul modelează şi este
modelat prin modelele existenţei spirituale. Existenţa spirituală este definită
de toate modelele printr-un nemodel.
Concluzie. Închipuiţi-vă
existenţa spirituală ca o membrană de cauciuc în care introducem un cui. Prin penetrarea
membranei cu cuiul, imediat retragerii cuiului, membrana de cauciuc revine la
forma iniţială. Dacă introducem un cui cu o secţiune mică în cauciuc, forţa elasticităţii
cauciucului de revenire la forma iniţială va fi mai mică, iar dacă introducem
un cui cu o secţiune mai mare, forţa elasticităţii cauciucului de revenire la
forma iniţială va fi mai mare.
Membrana elasticităţii cauciucului defineşte existenţa spirituală,
1) secţiunea golului de penetrare a cauciucului, prin secţiunea cuiului
defineşte mărimea spaţiului existenţei material-spirituale; 2) revenirea la
forma iniţială a cauciucului în urma penetrării defineşte gravitaţia, prin
existenţa spiritual-materială, iar 3) vibraţia dintre penetrarea cauciucului
prin relaţia de multiplicare asimetrică şi revenirea la forma iniţială
a cauciucului prin relaţia de succesiune defineşte existenţa material-spirituală.
Introducerea cuiului şi scoaterea cuiului din membrana cauciucului defineşte
relaţia de insimetrie asimetrică prin vibraţie. Relaţia de insimetrie
asimetrică dintre forţa de revenire la forma iniţială prin gravitaţie şi
dimensiunea de penetrare a cuiului prin spaţiu, defineşte existenţa material-spirituală
a universului nostru. Introducerea cuiului în cauciuc defineşte relaţia
de multiplicare simetrică a big bang-ului prin ”dus” iar
scoaterea cuiului din cauciuc defineşte relaţia de multiplicare asimetrică şi
succesiune prin “întors”. Introducerea şi scoaterea cuiului din
membrana de cauciuc defineşte vibraţia existenţei material-spirituale prin mişcarea
de diagonală. Membrana existenţei spirituale este definită prin vibraţia dintre
relaţia de multiplicare asimetrică sub raportul R1/R2=infinit şi relaţia de
succesiune sub raportul R2/R1=0.
Vibraţia existenţei spirituale defineşte, prin relaţia de
insimetrie asimetrică dintre relaţia de multiplicare asimetrică ”dus” sub
raportul R1/R2=infinit şi relaţia de succesiune “întors” sub raportul
R2/R1=0, elasticitatea existenţei spirituale.
Elasticitatea spirituală este definită prin vibraţia
dintre spaţiul raportului R1/R2=infinit şi gravitaţia raportului R2/R1=0.
Elasticitatea spirituală definită de vibraţia prin produsul relaţiei de
multiplicare simetrică R1xR1*=1 defineşte existenţa primordială a ipoteticului
big bang.
Elasticitatea spirituală definită prin vibraţia dintre
spaţiul raportului R1/R2 = 1,618 şi gravitaţia raportului R2/R1 =0,618
defineşte existenţa material-spirituală. Elasticitatea spirituală definită de
vibraţia dintre spaţiul raportului R1/R2 cuprins între 1,618 şi infinit şi
gravitaţia raportului R2/R1 cuprins între 0,618 şi 0 defineşte existenţa
spiritual-materială. Elasticitatea membranei existenţei spirituale între
vibraţiile spaţiului raportului R1/R2 cuprins între 1 şi infinit şi gravitaţia
raportului R2/R1 cuprins între 1 şi 0 defineşte entropia elasticităţii
universului material-spiritual.
Elasticitatea membranei spirituale prin relaţia de
multiplicare asimetrică defineşte spaţiul (materia), iar prin relaţia de
succesiune defineşte gravitaţia (spiritul). Elasticitatea membranei spirituale
prin gravitaţie defineşte sensul evoluţiei existenţei material-spirituale.
Considerăm existenţa universului printr-o membrană spirituală
plană asupra căreia se fac presiuni, care deformează membrana spirituală mai
mult sau mai puţin, în funcţie de subvitezele dualismului material. Deformarea membranei
existenţei spirituale este proporţională cu spaţiul şi gravitaţia şi invers
proporţională cu subvitezele. În funcţie de mărimea subvitezelor dualismului
material-spiritual, asupra membranei spirituale se va crea un spaţiu mai mare
sau mai mic. Forţa de revenire a membranei este dată prin gravitaţie.
Deformarea membranei printr-o viteză mică defineşte un
spaţiu mare, căreia îi corespunde o forţă de gravitaţie mare, iar deformarea
membranei printr-o viteză mare defineşte un spaţiu mic şi o forţă de gravitaţie
mică. Când membrana ajunge la forma iniţială, spaţiul dispare,
definind-se în membrana existenţei spirituale printr-o “gaură
neagră”. Existenţa spirituală nu este definită în cadrul existenţei material-spirituale,
ci universul material-spiritual este definit în cadrul existenţei spirituale şi
de existenţa spirituală. Universul este definit de existenţa spirituală prin
relaţia de superviteză (R1), a cunoaşterii apriorice.
Concluzie: Relaţia de insimetrie asimetrică într-un pătrat al
membranei existenţei primordiale, defineşte un dreptunghi al membranei existenţei
material-spirituale.
Explicaţie: Dacă asupra pătratul membranei existenţei primordiale a
celor cinci pătrate a celor cinci cunoaşteri apriorice, acţionăm (cu un cui),
prin relaţia de insimetrie asimetrică, se deformează raportul pătratului primordial
a/b=1, într-un dreptunghi al existenţei material-spirituale, sub raport
a(5)/b(3)=1,618.
Concluzie: Considerând relaţia de superviteză (R1) definită prin
antimaterie, iar antimateria definită printr-o mişcare cu diferite viteze începând
cu viteza =0 şi terminând cu viteza =0. Antimateria este definită prin „Cuvânt”
schimbare, mişcare, viteză. Mişcarea antimateriei defineşte relaţia
de diagonală sau relaţia de insimetrie într-un pătrat sau într-un dreptunghi între
triunghiul antimaterial şi triunghiul material. Antimateria o definim prin mişcarea
de diagonală.
1). Mişcarea de diagonală cu viteza=0 defineşte prin
multiplicarea asimetrică existenţa materială.
2.) Mişcarea de diagonală cu viteza diferită de 0 defineşte
prin multiplicarea simetrică existenţa material-spirituală primordială.
3). Mişcarea de diagonală cu viteza diferită de 0 defineşte
prin multiplicare asimetrică existenţa material-spirituală.
4). Mişcarea de diagonală cu viteza diferită de 0
defineşte prin succesiune existenţa spiritual-materială.
5) Mişcarea de diagonală cu viteza = 0 defineşte
prin succesiune existenţa spirituală.
Olaș Doru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu